Numai Hristos aduce adevarata bucurie!

 

A venit si-aici Craciunul, sa ne mangaie surghiunul!

 

Daca am incerca sa descriem intr-un singur cuvant generic si cat mai potrivit atmosfera adusa de marele praznic al Nasterii Domnului in viata noastra, cu siguranta ca acel cuvant ar fi: bucuria!

Se obisnuieste ca in preajma sarbatorii Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos fiecare dintre noi sa ne transmitem mesaje de felicitare, urari de bine, ravase pline de entuziasm si bucurie, sa trimitem celor dragi ganduri sincere si pline de afectiune. In biserici clericii rostesc  predici si cuvantari festive, gazetele, televiziunile, site-urile online au editii speciale. Este o perioada speciala, deosebita. Pe scurt, peste tot numai zambete si fericire generala.

Iar eu, obisnuit sa insuflu speranta celor aflati in suferinta  si sa incerc sa alung numai si pentru cateva clipe tristetea de pe chipurile celor incercati de boala, caut sa ma incadrez in atmosfera de entuziasm general.

Numai ca nu pot sa pierd nici o clipa din vedere realitatea in ca traim si ne zbatem. Acea realitate duhovniceasca, pe care de multe ori o ascundem cat mai bine cu putinta. Dar adevarul, desi nu tipa, nu face zgomot, totusi bate puternic in usa constiintei si indurereaza sufletul  Anume, ca negura pacatelor si a patimilor care ne-au intunecat ratiunea si ne-au prihanit sufletele, ne impiedica sa mai percepem si sa mai simtim profund “taina” nasterii lui Hristos.

Toata lumea se bucura in felul ei si e frumos lucrul acesta, dar pentru care bucurie ne bucuram? Pentru mesele imbelsugate, pentru cadouri scumpe, pentru petreceri? Ce aduce cu adevarat bucurie in lumea noastra? Satisfactia materiala sau bucuria duhovniceasca in Hristos?

Ce inseamna bucuria adevarata? Care este aceasta bucurie?

Intr-o lume din ce in ce mai agitata, tulburata de propriile neputinte, angoase, obsesii, intr-o societate umana intr-o continua si acentuata criza morala, mai poate fi vorba de bucurie in Hristos? Ce mai poate aduce bucurie omului modern, care zace in bezna propriilor patimi si infrangeri? Banii? Bunurile materiale?

Toti ne dorim bucuria, fericirea, pacea, lumina, dar putini inteleg unde sa o caute. Si mai putini o fac. Adevarul dureros pentru lumea noastra cazuta in propria-i bezna spirituala este ca absolut nimic din cele pamantesti nu ne poate conduce spre acestea.

Numai Hristos aduce si bucurie si lumina si fericire! Si la El toate sunt vesnice! El Insusi este bucuria noastra, bucuria cea adevarata!

Mult prea putini dintre ai nostri mai incearca azi sa inteleaga pentru ce a venit Hristos la noi si de ce s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu.  Uneori imi pare ca pe foarte putini dintre noi ii mai intereseaza semnificatia intruparii lui Hristos, putini mediteaza la marea dragoste si smerenie a lui Dumnezeu care doreste sa-l ridice pe om la ceruri si sa-l scoata din mizeria si intunericul in care se zbate.

Ce frumos exprima Sfantul Apostol Pavel marea taina a coborarii la noi a lui Hristos: “… mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup!”(I Tim. III, 16).

Dumnezeu vine pe pamant pentru ca noi sa putem urca la cer. El, Atotputernicul, se face unul dintre ai nostri ca si noi sa devenim precum El, El se micsoreaza pe sine ca noi sa crestem si sa ne ridicam la El. Dumnezeu se face si Om, pentru ca omul sa devina si el un dumnezeu dupa asemanare.

Azi nu ne mai preocupa “taina”, sufletul, mantuirea ori vesnicia, ci trupul, pantecele, banii, bunurile materiale, cadourile si placerile.

Astazi Hristos este prigonit. El vine in lume si nu este primit, nu se gaseste loc pentru El, asa cum s-a intamplat si acum doua milenii. El este izgonit din suflete si din case, i se cere sa plece departe, precum cereau cei din tinutul demonizatilor din Ghergheseni. Pentru ca in multi dintre oameni incepe sa stapaneasca din ce in ce mai puternic raul. Intru ale sale a venit, dar ai sai nu l-au primit. Tot astfel se petrec lucrurile si astazi. El vine sa aduca adevarata bucurie, mantuirea, dar nu este primit. Omul isi gaseste falsa si inselatoarea bucurie in satisfacerea poftelor patimase si nu in Izvorul bucuriei sfinte: Hristos, Dumnezeu-Omul.

Astfel se ajunge din ce in ce mai clar la un paradox incredibil: un Craciun fara Hristos!

De multe ori, Hristos sau nasterea lui, asa cum este cazul acum,  sunt luati doar ca pretexte pentru dezmatul si imbuibarea noastra, pentru satisfacerea unor dorinte pacatoase. Daca e Craciunul, gandeste omul contemporan, e prilejul ideal sa-mi mai cumpar un cadou, sa mai dau o petrecere desfranata, sa ma imbat, sa ma destrabalez in fel si chip. Astfel sarbatoresc nasterea Domnului, nu-i asa?

Dar nimeni nu vrea sa-si mai aminteasca ca ” imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant. “ (Romani XIV,17)

Si. pentru cei mai multi semeni ai nostri, nu Hristos este chemat sa aduca bucurie pentru toti, ci Mos Craciun! Nu Hristos aduce darul suprem omenirii, mantuirea, ci mult mai importante sunt darurile materiale, banale si trecatoare.

Putini cunosc, si mai putini constientizeaza ca  adevaratele daruri sunt cu totul altele, cele duhovnicesti, iar acestea sunt singurele vrednice sa fie oferite tuturor. Cati dintre noi am oferit in dar cuiva de Craciun, o rugaciune fierbinte catre Hristos cel milostiv? Cati am daruit aproapelui milostenie? Cate lacrimi am sters din ochii orfanilor sau al batranilor? Cati dintre noi am tinut de mana un bolnav suferind si am plans impreuna cu el sau l-am imbarbatat de Craciun?

Suntem atat de inradacinati in cele materiale incat nu mai suntem in stare sa constientizam cat de mult bine putem face celorlalti, cate daruri cu adevarat importante le putem oferi.

Am uitat ca nu este dar mai mare in lume decat iubirea pe care o putem revarsa peste semenii nostri. Iubire din iubirea Celui ce este Iubire!  De altfel, pentru adevaratii crestini, Nasterea Domnului este un prilej datator de bucurie, care confirma cea mai importanta dogma a credintei: Dumnezeu este iubire!

Bineinteles, sunt si multi oameni, fara nici un Dumnezeu, care stapanesc foarte bine arta manipularii patimilor noastre si profita de pe urma acestui fabulos comert de sarbatori. Slujitorii lui Mamona ne momesc cu multa dibacie si ne inseala foarte usor, atatand poftele noastre pacatoase. Ba, mai mult, reusesc sa ne abata si mai mult de la lucrurile cu adevarat importante, de la dimensiunea spirituala profunda si singura adevarata a marii taine a intruparii Fiului lui Dumnezeu. Ispitele si capcanele celui viclean sunt multe si variate, dar nu trebuie sa cadem atat de usor in plasa intinsa.

Cumpatarea, masura in toate, discretia, smerenia, rabdarea, iubirea si toate celelalte virtuti, care trebuie sa impodobeasca viata crestinului si care constituie  ofrande aduse lui Hristos in cinstea sarbatorii nasterii lui, sunt deseori alungate, exilate departe din atitudinea si comportamentul semenilor nostri la marile sarbatori. De Craciun, pare ca trebuie sa domine imbuibarea, lacomia, dezmatul, exagerarea, risipa. Asta fiindca omul nu vrea sa mai traiasca dupa Evanghelie. Evanghelia deranjeaza pe multi pentru ca ea isi propune sa trezeasca si sa lumineze constiintele, sa alunge patima si bezna din om.

Hristos aduce lumina in intunericul care domina omenirea, viata in moartea care se raspandeste in diferite forme, peste tot, bucurie si nadejde adevarata intr-o lume cuprinsa de tristete si  disperare.

De Craciun, Biserica vesteste si actualizeaza evenimentul crucial al istoriei, si anume coborarea lui Dumnezeu printre oameni. Intruparea Mantuitorului este cea mai mare noutate din toate timpurile, „ singurul lucru nou sub soare ” : Dumnezeu cel Vesnic si Atotputernic se face si Om, ramanand insa si Dumnezeu. De fapt, Intruparea este si va ramane un mister, o mare taina pentru gandirea umana, pentru ca mintea omeneasca, limitata, nu poate intelege deplin in ce chip Hristos isi asuma firea umana si o uneste in Persoana Sa unica cu firea dumnezeiasca.

Stim si nu trebuie sa uitam nici o clipa ca motivul venirii in lume al Mantuitorului este iubirea lui Dumnezeu fata de om, dupa cum marturiseste Sfanta Scriptura : „ Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” ( In. III, 16 ).

De fapt, aceasta este vestea cea mai mare: ca, desi suntem atat de saraci duhovniceste si plini de intinaciunea pacatelor,  Dumnezeu ne iubeste si ne va iubi intotdeauna. Aceasta este marea noastra sansa si bucurie, ca avem un Dumnezeu care ne iubeste mai presus de orice. Si ne asteapta…mereu….Ii asteapta pe cei rataciti sa se intoarca…

Spune in chip minunat un colind romanesc sa nu uitam de Craciun sa fim buni. Acesta este si indemnul meu, atat pentru crestinii din patria noastra, cat si pentru cei de peste hotare. Sa fim buni acum si mereu! Intotdeauna putem face binele, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu dorinta si vointa noastra.

Sa muncim pentru cele materiale, dar sa nu neglijam ori sa uitam esentialul: cele duhovnicesti, cele vesnice. Cea mai mare bogatie este binele sadit si cultivat in noi si in ceilalti semeni. Aceasta este unica bogatie nepieritoare si cea care aduce bucurie vesnica in si cu Hristos Domnul.

Am asternut aceste ganduri in scris si vi le-am spus pentru ca “bucuria noastra se fie deplina”(In. XV,11), dupa cuvantul Mantuitorului, dar si in adevar. Sa punem in suflete si sa sadim temeinic dragostea si bunatatea, asa cum ne-a invatat Hristos, pentru ca acestea aduc adevarata bucurie si viata vesnica. Iar in Imparatia lui Dumnezeu este bucurie nesfarsita si pot “sa se veseleasca toti cei ce nadajduiesc intru Tine; in veac se vor bucura si le vei fi lor salas  si se vor lauda cu Tine toti cei ce iubesc numele Tau.” (Ps.5,11)

Va uram si noi, impreuna cu marele Apostol al neamurilor, ca “Dumnezeul nadejdii sa va umple pe voi de toata bucuria si pacea in credinta, ca sa prisoseasca nadejdea voastra, prin puterea Duhului Sfant.”  (Romani XV, 13)

De asemenea, dorim, cu multa dragoste in Hristos Domnul Intrupat, tuturor crestinilor romani din tara si din strainatate, sanatate sufleteasca si trupeasca, pace si bucurie sfanta, har si mantuire de la Dumnezeu, iar de la noi, smerita binecuvantare si calde imbratisari!

La multi ani binecuvantati!

Pr. Gabriel Militaru

Anunțuri