Sfantul Nifon al Constantianei

(sursa foto: http://carmenpatrascu.blogspot.com)

Devine din ce in ce mai evident ca, intr-o lume atat de depravata, imorala, zbuciumata si pacatoasa, asa cum a devenit lumea noastra, singura scapare a crestinului este acceptarea constienta si pasnica a propriei rastigniri, a martirajului, nesangeros inca dar mai apasator si mai dureros, la toate nivelele existentei: duhovnicesc, social, intelectual, cultural ori economic. Cine va sti sa foloseasca aceasta „stramtorare din urma” spre folosul sufletesc si „va rabda pana la sfarsit”, se va mantui, dar cine va mai astepta inca izbavire de la oameni si de la lume, sau cine va mai avea pretentia la dreptate si echitate, la libertate si demnitate, se va pierde in valtoarea acestei furtuni si se va irosi in zadar. Singura noastra sansa, acum mai mult decat altadata,  este pocainta profunda, smerenia adanca. Scaparea este, paradoxal, vorba Sfantului Siluan Athonitul, aceasta: „Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!”.

Foarte frumos spus, dar….nu atat de usor de implinit… Greu, dar nu imposibil!

Dar… cum sa cobori in iad?

Am citit de curand un text al Sfantul Ierarh Nifon al Constantianei, la care ar fi potrivit poate sa meditam pret de cateva minute:

Intr-o zi, vorbea despre slava desarta si de smerenie, unor credinciosi care venisera la dânsul. Când a terminat, acestia i-au facut metanie si au plecat, dupa care, eu l-am intrebat:

– De ce, parinte, când cineva iti face metanie, te uiti tinta la pamânt?

– Fiule, mi-a raspuns el, când un frate mi se inchina, când cade la picioarele mele, eu in mintea mea ma cobor mai jos, pâna la iad si stau acolo, pâna când omul se ridica. Atunci si eu ma ridic din iad si-i raspund. Pentru ca nu sunt vrednic eu, necuratul, ca fiii lui Dumnezeu sa cada la picioarele mele.

Am ramas uimit de aceste cuvinte ale lui si suspinând din adânc am exclamat: „Doamne miluieste!”

– Nu te mira, fiule, mi-a zis, ci mai bine straduieste-te sa faci si tu la fel.

– Dar cum cobori in iad? l-am intrebat eu cu nedumerire.

– Daca nu poti cobori in iad, intra cu mintea ta sub picioarele fratelui. Daca nici aceasta nu o poti face, zi, macar: „Eu sunt mai pacatos decât toti oamenii!” si, daca nici aceasta nu poti s-o faci, atunci pleaca-ti capul spre pamânt, zicând: „Pamânt sunt si in pamânt ma voi intoarce”. Si daca-ti vine greu, zi mereu acest dumnezeiesc cuvânt: “Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului si ma mântuieste!

(text preluat din cartea „Un episcop ascet – Viata si invataturile Sfantului Ierarh Nifon al Constantianei„, editura Manastirea Sihastria , 2004)

Pr. Gabriel

Anunțuri