I

Iubirea’i a virtutilor regina,

E sentiment sublim si foc ce ne anima,

E sfanta, buna, vesnica dorire

A sufletului, catre nemurire…

II

Iubirea e darul vesnic oferit de Creator,

Cu bunatate si blandete, oricarui muritor.

Din ea ne tragem seva ce da lumina vietii,

La fel de sfanta’i, precum adierea si roua diminetii.

III

Iubirea… o taina minunata

Ce intim ne uneste, ne desfata!

Un foc al inimii ce canta

Fericirea, binele si bucuria sfanta.

IV

De-aceea plange inima indurerata

Si sufletul suspina, cand s-a sfarsit deodata…

De aceea florile palesc si pasarile nu mai canta,

Caci, fara dragoste, domneste doar linistea adanca…

V

Dar nu e linistea cea binecuvantata

Si nici nu-i pacea fericita, de ingerii din cer cantata.

E chinul mut al inimii ranite,

E resemnarea noastra, e umbra unei vieti neimplinite…

VI

Suntem datori sa cautam iubirea!

De-o vom gasi, in noi aprinde-vom uimirea.

Si-atunci ne vom privi in toata stralucirea

Si-a noastra viata isi va implini menirea!

VII

Iubirea mereu va dainui…

De vei spera si tu, o vei gasi!

De-aceasta sa nu te indoiesti vreodata,

Caci dragostea nu moare niciodata!

__________________

Gabriel Militaru, Bucuresti, 20 august 2003

(foto preluare de pe blogul   eugeniagrosu.wordpress.com)

Anunțuri