ACESTA ESTE FIUL MEU CEL IUBIT

PASTORALA

la   Nasterea   Domnului

— SIBIU,   1989 —

+ ANTONIE

DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL SIBIULUI

S1 MITROPOLIT AL ROMANILOR ORTODOCSI

DIN ARDEAL, CRISANA S1 MARAMURE$

P. C. protopopi, P. C. preoti si diaconi, cinului rnonahal si tuturor binecredinciosilor crestini din de Dumnezeu pazita noastra Arhiepiscopie, har, ajutor si bucurie de la Dumnezeu, iar de la noi arhiereasca binecuvintare.

lubiti credinciosi,

Ca in fiecare an la sarbatoarea Nasterii Domnului, va trimit si in acest an scrisoare-pastorala de binecuvintare si de urare, sa petreceti sarbatorile cu sanatate si sa va faca Dumnezeu parte de toate darurile Sale cele bogate, fiecaruia dupa trebuintele lui. Parintele bunatatii si al iertarii sa nu tina seama de greselile si de slabiciunile noastre, ci sa se intoarca spre noi cu iertare, si sa ne lumineze calea vietii, revarsind peste noi milostivirea Sa cea nemarginita. La rindul nostru, si noi sa ne intoarcem cu mai multa credinta spre Dinsul. Sa ne rinduim simtirile si gindurile potrivit invataturii celei de El descopetite prin Iisus Hristos-Mintuitorul, ,,Fiul Sau cel iubit”, in asa fel incit sa se vada ca sintem iubitori de Dumnezeu, si ca avem in Cuvintul Sau marea si sfinta calauza a vietii noastre.

Noi, cei credinciosi, stim si credem, fara umbra de indoiala, ca Dumnezeu a creat cerul si pamintul, si ca tot El ne-a creat si pe noi, si ca tot la El ne vom intoarce dupa ce ne vom savirsi calatoria paminteasca. In aceasta zi de mare sarbatoare, ma rog lui Dumnezeu cu deosebire, ca toti sa aveti parte pe caile vietii acesteia de liniste, de bucurii si de tot ceea ce va poate asigura si pentru dincolo linistea si bucuria, adica mintuirea.

Cel a carui Nastere o sarbatorim astazi ne-a invatat tot ceea ce trebuie sa stim si sa facem pentru a dobindi mintuirea. El chiar de aceea s-a si intrupat, fiind anume trimis de Dumnezeu-Tatal ,,pentru noi oamenii si pentru a noastra mintuire”, cum marturisim in Simbolul credintei.

Dar, oare, de ce pentru aceasta a fost nevoie sa vina pe pamint chiar Unul din Treime? De ce a trebuit sa se intrupeze printre oameni ca om chiar Fiul lui Dumnezeu? Inainte de aceasta Dumnezeu se descoperise prin profeti si prin alti barbati sfinti, de la care ne-a ramas Vechiul Testament, marturie scrisa a Legii dupa care sa se conduca oamenii. N-a fost aceasta de ajuns? Intr-adevar, Vechiul Testament n-a fost de ajuns. El incepuse sa fie rastalmacit. Amestecul omenesc in interpretarea Legii dumnezeiesti ii scadea tot mai mult puterea de a mai fi o calauza sigura spre Imparatia lui Dumnezeu.

Ca ajunsese intocmai asa, se vede si din aceea ca tilcuitorii Vechiului Tes­tament il redusesera la un formalism ca acela al fariseilor, cu care Mintuitorul a avut mult de luptat, incercind sa-i invete ca litera omoara si ca Duhul face viu.

Mintuitorul a venit sa indrepte si invatatura, si tilcuirea ei, s-o completeze si s-o Implineasca cu autoritate de Sus. El a propovaduit cu autoritate de Dumnezeu. Iata de ce s-a intrupat chiar Fiul lui Dumnezeu printre oameni: Pentru ca inva­tatura Sa sa aiba caracter absolut. Pentru ca tot cuvintul Sau sa fie cuvint de la Dumnezeu. Si vom vedea mai departe ca Dumnezeu-Tatal a tinut ca acest lucru sa se stie cu limpezime, ca Cel intrupat e Fiul, pentru ca invataturile Lui sa nu mai poata fi puse la indoiala de nimeni; nimeni sa nu le mai considere omenesti, si toti sa stie ca ele sint adevarul care arata calea spre viata vesnica.

Drept maritori crestini,

Mintuitorul s-a prezentat pe Sine zicind: ,,Eu sint calea, adevarul si viata” (loan 14, 6), iar alta data a spus: ,Eu sint usa; prin Mine de va intra cineva, se va mintui” (loan 10, 9). Iata cuvinte de cea mai mare insemnatate pentru noi toti.

Ce invatam de aici? Ca alt adevar mintuitor nu exista, nici alta cale, nici alta usa spre mintuire. Dar ce inseamna aceste cuvinte pentru noi cei care le ascultam acum? Ce trebuie sa intelegem prin cuvintele: ,,Eu sint usa”? Cum este Iisus Hristos usa? lata ce mi-am propus sa va lamuresc in aceasta scrisoare pastorala, cu prilejul Nasterii Celui ce s-a numit pe Sine Usa mintuirii, pentru ca sa faceti totul si sa va ajute si Dumnezeu sa intrati prin ea si sa aveti parte de fericirea cuvenita celor ce cred si traiesc dupa legea Domnului.

Usa mintuirii este, in primul rind, credinta in Dumnezeu si in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Usa mintuirii este credinta ca Dumnezeu e Creatorul universului si al oamenilor. Usa mintuirii este credinta ca Dumnezeu ne ocroteste si ne ajuta, ca se ocupa cu iubire de viata noastra si ca, la vremea cuvenita, ne va judeca dupa faptele noastre. Mintuitorul a cerut mereu aceasta credinta in Sine ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru ca a stiut ca numai asa li vor fi primite si crezute cuvintele, invataturile si minunile ca de la Dumnezeu. El nu si le-a prezentat niciodata ca fiind omenesti. Forta neindoielnica a invataturilor Sale, care urmau sa fie Legea noua pentru intregul neam al oamenilor, pentru tot locul si timpul, isi putea capata legitimitatea absoluta, numai daca El era recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu. Numai asa invataturile Sale se puteau impune ca adevaruri ultime si definitive, obligatorii pentru toti cei ce doresc sa se mintuiasca. Numai asa raspunsurile Sale la marile intrebari pe care si le pune tot omul din lume, cel simplu ca si cel invatat, au putut fi considerate de doua mii de ani incoace, de catre toti cei care L-au recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu, drept raspunsuri satisfacatoare si complete, linistind mintea cercetatoare a oamenilor si umplind de sens, de tihna si de rost vietile lor.

Pentru a obtine aceste rezultate in sufletele oamenilor, lisus s-a dorit intotdeauna cunoscut si inteles. De aceea a si pus odata intrebarea: ,,Cine zic oamenii ca sint Eu?” (Matei 16, 3). Si pe apostoli i-a intrebat: ,,Dar voi cine ziceti ca sint?” (Matei 16, 15).

Drept credinciosi crestini,

Mintuitorul Iisus Hristos pune tuturor generatiilor intrebarea aceasta capi­tala. Si ne-o pune si noua astazi: Voi, cine ziceti ca sint? Punind aceasta intrebare, Mintuitorul n-a luat pe nimeni prin surprindere. Inainte de a pune intrebarea, i-a pregatit, li s-a descoperit cine este, si le-a fost descoperit si de catre Cel ce L-a trimis, de catre Tatal cel din eeruri. Aceeasi pregatire o face permanent si cu noi, prin Biserica de El intemeiata, si care li propovaduieste invatatura, si il impartaseste prin Sfintele Taine. De raspunsul la aceasta intrebare, de impartasirea cu El a fiecaruia dintre noi, depinde destinul nostru vesnic. Daca raspundem precum a raspuns Petru in numele tuturor apostolilor: ,,Tu esti Hristosul, Fiul lui Dum­nezeu celui viu” (Matei 16, 16), inseamna ca am gasit usa si ea intram prin Ea, acolo unde toate intrebarile capata raspuns inca de pe acum, tot intunericul se lumineaza, toate imensele taine din noi si dimprejurul nostru se descopar, tot destinul nostru capata inteles si sens pentru trecut, prezent si viitor, pentru eternitate. Cea mai arzatoare dorinta omeneasca, singura care ne echilibreaza existenta: aceea de a invinge moartea si de a trai vesnic isi gaseste prin acceptarea lui Hristos ca Usa spre eternitate, deplina satisfactie. Caci aceasta o dorim cu totii. Daca o lamurim pe aceasta, am lamurit totul. Dar fara Hristos n-o putem lamuri. El este Usa. ,,Fara de Mine nu puteti face nimic”!

Sfinta Scriptura a Vechiului Testament L-a anuntat pe Mantuitorul prin profeti. In Noul Testament L-a descoperit Tatal. S-a descoperit si El insusi pe Sine. L-au marturisit ca Fiu al lui Dumnezeu apostolii si, nu de putine ori, cei vindecati de El, si multimile care L-au ascultat si au fost martore la minunile Lui. Am crezut ca e bine sa ne reamintim in aceasta scrisoare-pastorala, macar citeva din multele marturii care sa ne intareasca si mai mult convingerea si credinta ca:

Astazi s-a nascut Hristos Mesia chip luminos,

Fiul lui Dumnezeu care, ca Inalt Sol ceresc, ne aduce Cuvint de la Dumnezeu, ca sa ne invete ce sa credem si cum sa ne traim viata pe acest pamint, Cuvintul fiind chiar El.

Veti vedea si veti intelege din cele ce urmeaza ca, despre nimeni, niciodata in istoria omenirii, nu s-a spus ceea ce s-a spus despre Iisus, de Sus din cer si de jos de pe pamint.

1.  Arhanghelul Gavriil i-a spus Fecioarei Maria la Buna Vestire: ,,Acesta va
fi  mare fi  Fiul  Celui  Prea Inalt  se  va chemafi  Fiul  lui Dumnezeu  se  va
chema” (Luca 1, 32. 35).

Un inger s-a aratat batrinului losif si i-a spus ca Maria va naste fiu de la Duhul Sfint. Sa-i puna numele de lisus, caci El va mintui pe poporul Sau de pacatele lor (Matei 1, 21). El va fi cel anuntat de Isaia ca Emanuel, care se tilcuieste: ,,Cu noi este Dumnezeu” (Isaia 7, 14), deci care va fi Dumnezeu.

Despre cine, atitia ingeri care au vorbit profetilor vreme de 1.500 de ani inainte de Nasterea Domnului, au mai spus asemenea lucruri? Despre cine a mai spus vreunul din ei ca ar fi Dumnezeu? Despre nimeni, decit, profetic, tot despre Iisus-Mesia care urma sa se nasca la ,,plinirea vremii”. Tuturor celorlalti, de la Moise pina la loan Botezatorul, Dumnezeu si proietii le-au vorbit ca unor oameni, si i-au prezentat drept oameni. Numai despre Iisus au dat marturie ca este Fiul lui Dumnezeu.

2.  Celor din Vechiul Testament le-a vorbit adesea insusi Dumnezeu, iar profetii   au   repetat   intotdeauna   cuvintele   Lui   zicind:   ,,Asa   zice   Domnul”. Despre
nirneni   insa  Dumnezeu  n-a   dat   o   marturie   asemanatoare  ca   aceea   data   despre
Mintuitorul Iisus Hristos. El a spus,  in auzul multimilor, la  Botez:   ,,Acesta este
Fiul Meu cel iubit” (Matei 3, 17). Si tot asa a spus la Schimbarea la Fata, in auzul
apostolilor prezenti: ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care bine am voit. Pe
Acesta sa-L ascultati” (Matei 17, 5).

Si iata de ce a tinut Dumnezeu sa se stie acest lucru: Pentra ca Iisus sa fie ascultat. Pentru ca invatatura Lui sa fie primita nu ca invataturile oamenilor, ci ca adevaruri dumnezeiesti. Caci e adevarat ca din invatatura omeneasca, din observarea lumii de sus si a celei de jos, ca si din observarea minunii care se cheama om, putem deduce existenta lui Dumnezeu precum este scris: ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea miinilor Lui o vesteste taria” (Ps. 18, 1). Legile universului ne vorbesc despre un Legiuitor. Viata ne vorbeste despre un ,,Datator de viata”, caci viata si legile de orice fel, ale materiel vii si ale celei moarte, nu s-au putut naste de la sine, din nimic si din intimplare. Dar despre cum le-a facut Dumne­zeu pe toate, cum a facut materia si viata plantelor, a animalelor si a oamenilor si despre cum gindeste Dumnezeu, si despre ce asteapta de la noi, n-am fi putut sti niciodata si n-am putea sti niciodata, pe nici o cale omeneasca. Am ramine vesnic nestiutori.

Despre acestea nu putem sti decit atita, cit ne-a spus si ne spune Dumnezeu Insusi. Iata de ce a descoperit in vechime cele despre Facerea Iumii si L-a trimis apoi pe pamint pe Fiul Sau: ca sa ne spuna ceea ce altfel n-am putea sti. Si a venit. S-a intrupat intr-o zi ca aceasta. Si ne-a spus. Si Dumnezeu a vrut sa-L primim si sa credem in El ca e Fiul Sau, trimis anume, cu o misiune, de la El. Numai prin aceasta crcdinta putem sti despre voia si gindurile lui Dumnezeu cu noi, si despre rostul nostru pe pamint si in eternitate. Mai ramin multe taine ascunse, dar atit cit ne trebuie pentru mintuire, stim acum prin lisus Hristos.

3.  Indeplinindu-si misiunea, lisus S-a descoperit si El pe Sine, ca Fiu al lui
Dumnezeu, cu limpezime,  fara  putinta de a fi interpretat altfel. Astfel a zis:  ,,Eu
si  Tatal  una sintem” (loan  10,  30).  S-a  afirmat  ca  nedespartit  de  Tatal  si  prin
cuvintele: ,,Tatal este intru Mine, si Eu intru Tatal” (loan 10, 38; 14, 11). ,,Pe Tatal
— a zis El — nu-L cunoaste nimeni decit numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i
descopere” (Matei  11,  27).’ De  aceea  Iisus  a  si  spus:   ,,Nimeni nu  vine  la  Tatal,
decit prin Mine” (loan 14, 6). Asadar: cine vrea sa stie ceva coerent, clar, despre
Dumnezeu, nu poate sti altfel, decit prin Iisus, direct de la Dumnezeu.

Care dintre muritori a mai putut spune despre Sine, ceea ce a spus despre Sine Iisus? Nici unul. Si din tot ce a spus, si din tot ce a facut, nimeni, niciodata nu i-a pus la indoiala onestitatea, echilibrul. El s-a prezentat intotdeauna drept ceea ce era. Si i-a incredintat pe toti cei care L-au ascultat cu buna credinta, ca era Fiul lui Dumnezeu.

4. Ucenicii L-au marturisit si ei ca ,,Fiu al lui Dumnezeu” (Matei 14, 33); ,,Tu
esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16; Marcu 8, 29; Luca 9, 20).
Ei au recunoscut ca El avea ,,cuvintele vietii celei vesnice” (loan 6, 68—69) si ca
,,sub cer nu este nici un alt nume dat intre oameni, in care trebuie sa ne mintuim”
(Faptele Apostolilor 4, 12).

5. Iisus nu si-a negat identitatea nici in fata Marelui arhiereu (Matei 26, 63), nici in fata lui Pilat (Matei 27, 11). Iar apoi si-a probat-o prin Invierea Sa din morti, realitatea pe care s-a cladit crestinismul ca religie noua a mintuirii.

Ioan Botezatorul L-a adeverit si el ca Fiu al lui Dumnezeu (loan 1, 34). Multimile au recunoscut ca si vinturile si marea ascultau de El (Matei 8, 27); I-au recunoscut intelepciunea si puterea (Matei 13, 54—55) si se intrebau ,,Cum stie Acesta carte fara sa fi invatat” (loan 7, 15). Toti L-au recunoscut ca facator de minuni, deci facator de fapte dumnezeiesti pe care, cu puterea lor, oamenii nu le pot face. Inclusiv membrii Sinedriului, deci adversarii Lui cei mai mari, I-au recunoscut minunile (loan 11, 47). Find si unul din cei care L-au rastignit, vazind minunile ce s-au produs atunci, a exclamat: ,,Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta” (Marcu 15, 39).

Iubitii mei fii sufletesti,

Multe alte dovezi v-as fi putut aduce, despre rostul Nasterii Domnului, si despre Dumnezeirea Celui a Carui Nastere o sarbatorim, daca ar fi incaput intr-o-asemenea scrisoare-pastorala care se cere sa fie scurta. Le-am ales pe cele mai insemnate si am speranta ca vor fi de ajuns, ca sa va reinnoiasca credinta ca Cel a carui Nastere o sarbatorim astazi a fost si ramine pentru totdeauna Fiul lui Dum­nezeu si ca, prin credinta in El, si prin faptele bune pe care ne-a invatat El sa le facem in numele iubirii, vom intra pe Usa care duce in Imparatia Cerurilor.

Sa ne bucuram ca s-a intrupat ca sa ne vorbeasca si sa ne invete despre Dum­nezeu si cum sa traim in pace si fratie intre noi, sa ne iertam, sa ne iubim, sa stim ca sintem nemuritori. Si sa fim buni. Iata, pentru a ne invata toate acestea, si pentru a ne incredinta ca asa ne vrea Dumnezeu, s-a intrupat printre noi chiar El, Unul din Treime, Dumnezeu-Fiul. Mare atentie a lui Dumnezeu fata de noi! Cine se va mai putea indoi de cuvintele, povetele si poruncile Lui? Ar fi un mare pagubit acela dintre noi, care n-ar lua aminte la ceea ce insusi Dumnezeu a socotit ca trebuie sa stim si sa facem ca sa ne mintuim.

Peste citeva zile vom intimpina cu totii Noul An 1990. Sa rugam pe bunul Dumnezeu ca, in anul care vine, sa ne faca parte de noi impliniri in tot ceea ce vom intreprinde cu bratele si cu mintile noastre.

Sa reverse peste noi si peste intreaga lume harurile pacii si ale bunei intelegeri. Va fac de pe acum tuturor bune urari de sanatate si de spor in toate, spre binele familiilor dumneavoastra, spre imbelsugarea si buna stare a gospodariilor dumneavoastra, si spre sporul si prosperarea generala a Patriei noastre.

Fiul lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru Iisus Hristos, a carui Nastere o sarba­torim astazi, sa ne fie calauzitor, prin Biserica Sa cea Sfinta, pe calea mintuirii, si sa ne faca parte tuturor, de tot ceea ce ne poate ajuta sa fim bine placuti lui Dumnezeu si oameni de nadejde si de sprijin pentru tot ceea ce inseamna iubirea aproapelui, promovarea binelui obstesc si a unei vieti mereu reinnoita in Hristos.

Craciunul, pentru mici si mari, e Sarbatoarea bucuriei.

Nasterea Domnului sa ne ajute sa fim buni crestini, sa stam alaturi de Bise­rica si sa urmam povetele ei, caci, precum spune Sf. Ciprian, ,,in afara de Bisericd nu este mintuire”.

Sufletele noastre intra acum in atmosfera minunii coboririi lui Dumnezeu pe pamint. Aceasta lucreaza in noi nemarginita bucurie spirituala. Cu ea sa intimpinam si Noul An. La Multi Ani tuturor!

Sa fiti sanatosi!

Al vostru al tuturor de tot binele voitor si pururea catre Domnul rugator,

+   ANTONIE Arhiepiscop al Sibiului

si

Mitropolit al Ardealului

Data in resedinta noastra din Sibiu, la Craciunul anului 1989

Pentru download fisier ce cuprinde paginile pastoralei scanate, dar si copia in format pdf, intrati aici

Pr. Gabriel

Anunțuri