inp9013

Zis-a cel nebun in inima sa: Nu este Dumnezeu.”

(Ps. 13,1)

Foarte multi oameni vor sa-L vada pe Dumnezeu. Intocmai precum admiram un exponat in vitrina, il analizam, il testam si apoi ne dam verdictul, tot asa pentru unii, mari “ganditori” si slujitori ai ratiunii umane contemporane, Dumnezeu trebuie sa “se prezinte” public,  intr-o expozitie permanenta si cu acces universal, pentru ca oamenii sa-i faca onoarea de a crede ca exista cu adevarat . Desi Dumnezeu “s-a aratat in trup” si a fost vazut de oameni, a vorbit cu ei, le-a alinat suferintele, s-a jertfit si a murit pentru ei, a inviat si s-a aratat din nou multor oameni, s-a inaltat la cer in prezenta oamenilor, tot nu e de ajuns. Omul de azi trebuie sa-L vada el,  altfel… Mi-e teama ca doar dintr-o curiozitate vicleana si nu din dorinta de a-L cunoaste si a-L iubi pe Dumnezeu. 

In jurul nostru auzim de multe ori foarte puerila afirmatie: “L-a vazut cineva pe Dumnezeu? Poate sa mi-L arate cineva? Eu ca sa cred ca Dumnezeu exista, trebuie sa-L vad; altfel am sunt sigur ca nu exista”. La inceput eram tentat sa cred ca astfel de “cerinte” le au copiii mici care experimenteaza universul ce-i inconjoara mai ales prin simtul vazului si oamenii lipsiti de carte, neinvatati. Dar, constat cu surprindere ca marii rationalisti ai epocii noastre ne propovaduiesc inexistenta lui Dumnezeu.  

Aflam din ziarul Cotidianul din data de 16 ianuarie 2009 cum “Campania anti-Dumnezeu ajunge si in Italia”. Spicuim din acest articol :

 “Uniunea Ateilor şi Agnosticilor Raţionalişti din Italia (UAAR) a anunţat la începutul săptămânii o campanie cu sloganul “Vestea proastă este că Dumnezeu nu există. Vestea bună este că nu avem nevoie de el”, pe care vor să-l lipească pe autobuzele de transport în comun din Geneva de la 4 februarie încolo, informează AFP.

Sursa de inspiraţie pentru această campanie vine din Marea Britanie. La începutul lunii, 800 de autobuze din Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor au fost tapetate cu afişele campaniei “Probabil că Dumnezeu nu există”, în valoare de aproape 160.000 de euro, în timp ce staţiile de metrou londoneze au fost împânzite cu citate din Albert Einstein sau Katherine Hepburn.

Acţiunea a fost organizată de Asociaţia Umanistă din Marea Britanie şi susţinută de marele om de ştiinţă Richard Dawkins, care a donat 6.000 de euro cauzei, potrivit BBC.

Iniţiativa din Marea Britanie a fost anunţată încă din octombrie şi, o lună mai târziu, Asociaţia Umanistă Americană lipea deja afişe cu mesajul: “De ce să crezi într-o divinitate? Mai bine fii bun”. Tot pe model britanic s-au încins şi Asociaţia Ateilor şi Liber Cugetătorilor din Madrid şi cea a ateilor din Catalonia, care au pregătit luna aceasta afişe cu acelaşi slogan pentru autobuzele din Barcelona.

Cele doua organizatii au anuntat ca vor ajunge si in Madrid, pe 26 ianuarie, Valencia, Bilbao, Zaragoza si Sevilla fiind urmatoarele pe lista, arata Catholic News Service.

În timp ce ateii britanici sărbătoreau apariţia sloganurilor, colegii lor de crez australieni au fost îngrădiţi în iniţiativa de a lansa o campanie similară. Cea mai mare companie de publicitate outdoor din ţară, APN Outdoor, a respins fără să motiveze propunera de 16.000 de dolari a Fundaţiei Ateiste din Australia de a începe o acţiune naţională cu sloganuri ateiste, informează “Sydney Morning Herald”.

Printre acestea se numara indemnurile „Dormiti in diminetile de duminica” si „Sarbatoriti ratiunea„. ” Intentia noastra a fost sa demonstram publicului ca exista alternativa la religie, una rationala, rezonabila si demna de luat in calcul”, a explicat presedintele Fundatiei Ateiste, David Nicholls.”

Sursa:http://cotidianul.ro/campania_anti_dumnezeu_ajunge_si_in_italia-70370.html

Mai intai, observam in treacat lipsa de logica din primul slogan, unde mai intai Dumnezeu nu exista, apoi exista dar nu avem noi, sau mai bine zis ei, nevoie de El. Constatam deci, ca Dumnezeu nu exista, zic ei. Asadar, sa ne bazam pe ratiune. Dar care este ratiunea acestor oameni? Sau unde este ratiunea lor? Ei vor sa-L afle pe Dumnezeu prin ratiune. Foarte bine. Tot ceea ce ne inconjoara vadeste pe Creator. Rationalitatea lumii il conduce pe om, prin ratiune, la Ratiunea suprema, absoluta, la Dumnezeu. Nu, nu, zic  ei, nu e de ajuns.  E prea usor. Si,  ignorand evidenta lumii si a rationalitatii din ea, se coboara la “ratiuni” mult mai putin rationale. Ei vor sa-L vada pe Dumnezeu ca sa se convinga de existent Lui! Nu pot sau nu vor sa inteleaga ca infinitul nu poate fi masurat si ca spiritualul nu poate fi analizat material.  Ei nu pot pricepe ca nu in asta consta  credinta, a vedea si a crede, ci tocmai invers, in a nu vedea si a crede. Pentru ca in plan spiritual nu se mai lucreaza cu a vedea fizic, ci cu a vedea duhovniceste, cu a simti pe Dumnezeu, nu cu a-L vedea.  Asa cum eu nu pot masura sentimentele in metri, nu pot patrunde spiritualul cu ochii trupesti.

Mai grav este ca, desi Dumnezeu ar putea la o adica sa existe chiar si pentru ei, totusi „nu avem nevoie de El”! Dar de cine avem nevoie? De Satana? Doamne-fereste! Dar cum sa ne fereasca cand „probabil ca nu exista”? Si atunci cu cine raman dansii?

Si mai grav este ca se propaga ideea ticaloasa ca Dumnezeu este rau: “De ce să crezi într-o divinitate? Mai bine fii bun”, spun „prietenii ratiunii”, pacatoase desigur. Adica, daca crezi in Dumnezeu, esti rau. Mai bine fii bun si nu mai crede in Dumnezeu. Prin urmare, credinta in Dumnezeu te face rau. Probabil de aici si ideea ca „n-avem nevoie de El”, pentru ca e rau, ne interzice „sa dormim duminica dimineata” de exemplu, sau sa fim homosexuali ori sa ne drogam.

Aici este ratacirea cea mare, sa spui binelui rau si raului bine, sau normalului anormal si anormalului normal. Acesta este pacat impotriva Duhului Sfant! Sfantul Paisie Aghioritul spune in acest sens: ” Cea mai mare hula impotriva Duhului Sfant este ca pacatul sa se considere progres, iar morala sa se numeasca inapoiere.

Adevarul, insa, este si mai profund. Acesti oameni care au pretentia ca gandesc rational si chiar propovaduiesc ratiunea si o pun ca fundament al demersului lor, dovedesc, in mod paradoxal, o crasa lipsa de rationalitate. Pacatul, patimile, intuneca ratiunea si judecata sanatoasa a omului. El nu mai poate vedea in lumina, ci doar umbla in intunericul necunostintei, acolo unde, de fapt, nu stie pe unde umbla si incotro merge. Atunci cand mandria, egoismul, lacomia, ura, invidia incep sa te stapaneasca, incepi sa nu te mai vezi decat pe tine si uneori nici chiar pe tine. Si atunci, nu il mai poti vedea pe Dumnezeu.

Dovada existentei lui Dumnezeu nu ti-o poate da nici o minune, nici o imagine a Lui care ti-ar aparea aievea  sau manifestarea senzationala a lui Dumnezeu in fata ta ca si cum ai asista la un spectacol public. Dovada existentei lui Dumnezeu nu ti-o poate da nimeni! Niciodata! Dovada o gasesti in tine insuti! Daca omul nu este in stare sa gaseasca dovada existentei lui Dumnezeu in sine insusi, in sufletul sau, atunci nimeni nu o poate face.  Si chiar daca ar face-o cineva sau chiar Dumnezeu Insusi, tot nu ai fi in stare “sa vezi” si sa crezi. Si daca pacatele, patimile, faradelegile savarsite, te impiedica sa mai vezi duhovniceste inlauntrul tau, in  tine, atunci, intr-adevar, Dumnezeu nu exista. Nu exista pentru tine.  Dumnezeu nu trebuie vazut, ci simtit! Nu a-L vedea este important, ci a-L simti, a-L experimenta, a-L trai pe Dumnezeu, a fi cu El si El cu tine.  Iar daca nu il simti sau nu vrei sa-L traiesti in tine insuti, atunci nici nu-L vei vedea si nici nu-L vei cunoaste vreodata in sufletul tau. Foarte frumos il dojeneste Mantuitorul pe Sfantul Apostol Toma cand ii spune „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” ( In. XX, 27-29 ). Aici este intelepciunea si izvorul credintei: ca noi nu L-am vazut fizic si credem in El, il simtim, il cunoastem si il iubim.  

Desigur ca fiecare are dreptul la propria opinie, fiecare este liber sa se autodetermine, sa urmeze drumul pe care il doreste. Nu ii desconsideram pe acesti semeni ai nostri, ii respectam si ne rugam pentru luminarea mintii si sufletelor lor in nadejdea ca Dumnezeu se va face cunoscut candva si in inimile lor. Mai ales ca, in ciuda faptului ca „Dumnezeu nu exista”, ei recunosc totusi ca asta este o „veste proasta”! Deci, exista speranta…. 

Probabil pentru acesti oameni se potrivesc de minune cuvintele lui Paul Evdokimov :  „ A fi azi inteligent inseamna sa intelegi orice si sa nu crezi nimic.” 

Dar eu  cred ca ar trebui ca toti, si ei si noi, impreuna sa intelegem, si apoi sa si credem, ca bucuria si tragedia noastra consta in faptul ca “Vestea cea buna  este ca Dumnezeu exista cu adevarat, iar vestea cea proasta este ca avem atata nevoie de El si nu ne mai dam seama de asta!”      

Pr. G. M.

a-heartdivider-flowers5

Anunțuri