Episodul 7 : Cer nou şi pământ nou – Viaţa veşnică

30754

Datorită faptului că lumea materială are un început, va avea şi un sfârşit. Dar acest sfârşit nu înseamnă nimicirea sau distrugerea ei, pentru că Dumnezeu nu crează nimic pentru a fi distrus, iar toate câte a creat Dumnezeu le-a creat „ bune foarte ” ( Fac. I, 31 ), ci „ o schimbare a legilor naturii actuale şi stabilirea unor ordini noi, în aşa fel că va fi cer nou şi pământ nou, în care dreptatea locuieşte ( II Petru, III, 13 ), şi „ Am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut.” ( Apoc. XXI, 1 ).

Creaţia materială a fost supusă stricăciunii datorită căderii omului, dar va fi descătuşată din robia decăderii şi stricăciunii, şi va cunoaşte libertatea şi slava fiilor lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel afirmă că „ … făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nădejde, pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum.” ( Rom. VIII, 19-22 ).

Altfel spus, zidirea materială se va bucura de binecuvântarea dumnezeiască atunci când omul va dobândi comuniunea cu slava dumnezeiască.

Sfârşitul lumii va însemna transfigurarea creaţiei până la „ plenitudinea existenţială ”, acolo unde Dumnezeu va fi „ totul în toate ” ( I Cor. XV, 28 ).

Eternitatea creaţiei nu înseamnă o simplă prelungire a existenţei într-un destin nedeterminat, ci ajungerea acesteia la scopul originii sale. Faptul că „ chipul lumii acesteia trece” ( I Cor. VII, 31 ) înseamnă fixarea ei eternă prin depăşirea timpului cronologic, istoric.

După Judecata universală, care va avea loc la a Doua Venire a Mântuitorului Iisus Hristos, va începe viaţa veşnică. Această viaţă veşnică va fi trăită în două moduri, respectiv raiul veşnic şi iadul veşnic : „ Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică. ” ( Mt. XXV, 46 ).

Cu toate că şi iadul este veşnic, expresia „ viaţă veşnică ” se referă cu precădere la viaţa în Hristos, pentru că viaţa trăită departe de Dumnezeu este şi se numeşte moarte. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi comuniunea cu Iisus Hristos este viaţa veşnică : „ Şi aceasta este viaţa veşnică : Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis.” ( In. XVII, 3 ).

Viaţa veşnică „ va fi o duminică fără sfârşit, sau paradisul regăsit şi eshatologia inaugurată, clipa aurorii cu al ei minunat « deodată » şi lumina fără asfinţit a zilei a opta în care Dumnezeu va fi totul în toate.”

Viaţa viitoare nu este încremenită în nemişcare, ci se află într-o continuă mişcare, şi de aceea sfinţii devin tot mai capabili de a împărtăşi slava necreată a lui Dumnezeu.

Dacă omul alege calea virtuţii încă din această viaţă, el va continua acest drum şi în viaţa viitoare, când va împărtăşi mai profund slava dumnezeiască, şi aceasta îi va spori dorinţa de a urca treptele virtuţii şi iubirii. Deoarece cu cât este mai puternică iubirea, cu atât şi cunoaşterea va fi mai profundă. Şi cu cât este mai profundă cunoaşterea, cu atât sporesc iubirea şi dorinţa de a-L împărtăşi pe Dumnezeu.

Viaţa de veci nu va fi o simplă revenire la început, o revenire la un punct de unde ar putea reîncepe ciclul temporal, ci o înaintare în acelaşi infinit. El nu înseamnă o înaintare într-un timp linear nesfârşit, căci stă la sfârşitul timpului, ci într-o infinitate gustată mereu, dar care nu satură niciodată.

Nu există un capăt al acestui drum către desăvârşire, deoarece aceasta ar însemna că omul poate deveni întru totul asemenea lui Dumnezeu, atingând desăvârşirea dumnezeiască.

„ Sabatul ” eshatologic va înseamna, deci, odihna de lucrarea naturală pentru a face loc lucrării dumnezeieşti, adică o înaintare infinită în contemplarea slavei lui Dumnezeu.

Ţelul suprem al omului este să dobândească viaţa veşnică şi fericirea din Împărăţia lui Dumnezeu, care este „ fără de sfârşit ”, pentru că „ cetăţenia noastră este în ceruri.” ( Filip. III, 20 ).

Pr. G. M.

a-heartdivider-flowers14

Anunțuri