sf-andrei-4-336sf-andrei-3-800sf-andrei-2-750sf-andrei-1-800

Biserica Ortodoxa Romana praznuieste la 30 noiembrie pe Sfantul Apostol Andrei, „cel intai chemat”, unul din cei 12 Apostoli ai Mantuitorului Hristos, care a predicat Evanghelia intr-o parte a teritoriului tarii noastre, Scythia (Dobrogea de astazi), aducand la credinta crestina pe multi stramosi de-ai nostri.
Andrei, iudeu de neam din localitatea Betsaida, era frate cu Simon Petru (devenit si el Apostol al Mantuitorului) si amandoi se ocupau cu pescuitul, alaturi de tatal lor. Tot impreuna, au fost si ucenicii Sfantului Ioan Botezatorul si au ascultat predicile acestuia in jurul Iordanului. Dupa recunoasterea lui Iisus drept Mesia de catre „invatatorul” lor, ei Il urmeaza pe Supremul Invatator.
Cu toate ca in Sfanta Evangheliei numele Sfantului Andrei e amintit doar de doua ori (la inmultirea painilor si dupa invierea lui Lazar) el, alaturi de ceilalti Apostoli, Il va fi insotit pe Iisus peste tot si se va fi impartasit din invataturile Sale. Ca si ceilalti ucenici, el va fi fost trimis de Mantuitorul sa predice Evanghelia la toata faptura (Marcu 16, 15-16).
Urmand cuvintelor Invatatorului, dupa pogorarea Duhului Sfant – potrivit traditiei – Sfantului Andrei i-a cazut la sorti sa vesteasca Evanghelia la popoarele din jurul Marii Negre (in Scythia). Eusebiu de Cezareea scria: „Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia …”. Mai aflam acest lucru si din Sinaxarul Bisericii constantinopolitane care precizeaza ca Sfantul Apostol Andrei „a predicat in Pont, Tracia si Scitia”.
In sprijinul acestor afirmatii avem si cateva toponimice din Dobrogea care atesta trecerea sa pe aici (Paraiasul Sfantului Andrei, Apa Sfantului Andrei sau Pestera Sfantului Andrei) si de asemenea, pomenirea sa intr-o serie de colinde, legende si obiceiuri, atat din Dobrogea, cat si din Basarabia. Prin locurile pe unde trecea, la fel ca ceilalti Apostoli, dupa propovaduirea Evangheliei el va fi botezat, va fi hirotonit preoti si va fi intemeiat, in acest fel, comunitati crestine. Doar asa se poate explica de ce cea mai veche episcopie atestata documentar pe teritoriul tarii noastre este cea de la Tomis (Constanta de azi). De altfel, vechimea si vigoarea crestinismului in aceste teritorii este dovedita si de numarul mare de martiri din secolele III si IV, de cel al bazilicilor descoperite aici, datand din secolele IV-VI si de numarul de obiecte cu caracter crestin gasite in intreaga Dobroge.
De la noi Sfantul Andrei a plecat spre sud. A trecut prin Tracia, a ajuns la Bizant, iar de aici, trecand prin Macedonia si Tesalia a ajuns in orasul Patras din Ahaia (Grecia de azi). In acest oras „cel dintai Apostol al Domnului Hristos” a suferit moarte martirica. Considerandu-se nevrednic sa fie rastignit pe o cruce asemenea celei a Invatatorului sau, a cerut si a fost rastignit pe una in forma de „X”, numita pana astazi „Crucea Sfantului Andrei”.
Anul mortii sale nu ne este cunoscut cu siguranta. Dupa unii istorici el ar fi murit prin anii 64-67, in timpul persecutiei lui Nero, iar dupa altii mult mai tarziu, pe la sfarsitul veacului „apostolic”. El a inceput sa fie praznuit de biserica pe la inceputul secolului al II-lea, in ziua de 30 noiembrie. Dupa mai multe stramutari sfintele sale moaste se odihnesc, in zilele noastre, in catedrala din Amalfi, in Italia. In urma unei hotarari a Vaticanului capul Sfantului Andrei a fost trimis Bisericii Ortodoxe a Greciei. Aceasta l-a asezat – in cadrul unor mari festivitati religioase – in biserica din orasul Patras, ce are hramul „Sfantul Andrei”. Din totdeauna Sfantul Apostol Andrei s-a bucurat de o deosebita pretuire in bisericile rusa, romana si greaca, ca unul care a adus la Hristos pe locuitorii acestor teritorii. Biserica noastra il considera nu numai „cel dintai chemat la apostolie”, ci si cel dintai propovaduitor al Evangheliei la stramosii nostri si un adevarat „Apostol al neamului nostru”. De aceea, noi romanii trebuie sa fim mandrii ca, crestinismul romanesc este de origine apostolica !
Ca urmare, in sedinta din 13 ianuarie 1994, Sfantul Sinod al Bisericii noastre, a hotarat ca ziua de 30 noiembrie, in care il cinstim dupa cuviinta, sa fie insemnata in calendar cu cruce rosie „ca o adevarata sarbatoare a crestinismului romanesc”.

CATEDRALA DIN PATRAS SI MOASTELE SFANTULUI APOSTOL ANDREI

TROPARUL SFANTULUI APOSTOL ANDREI

COLINDUL SFANTULUI APOSTOL ANDREI

Pr. G. M.

a-heartdivider-flowers32

Anunțuri