In data de 15 septembrie, Biserica Ortodoxa pomeneste un sfant care a fost ucis pentru ca si-a propovaduit credinta. Pana aici s-ar parea ca nu este nimic nou si deosebit deoarece toti martirii au avut aceeasi moarte. Ceea ce face ca moartea acestuia sa fie diferita fata de a celorlalti este modul in care a propovaduit-o.

Din Sinaxar aflam ca un actor pe nume Porfirie, a fost „invitat” la ziua de nastere a imparatului Iulian Apostatul. Imparatul Iulian era prigonitor al crestinilor. In vremea aceea feluritele chinuri la care erau supusi crestinii depaseau orice urma de ingaduinta : taierea cu fierastraul, aruncarea la fiare salbatice si multe altele. Imparatul Iulian i-a cerut actorului, spre amuzamentul invitatilor, sa batjocoreasca Taina Sfantului Botez.

In momentul in care actorul a intrat in apa ca sa se afunde, acesta a strigat tare: ” Boteaza-se Porfirie in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”.  Astfel, Porfirie a savarsit un botez perfect valid care nu reprezenta nici o batjocura fata de aceasta Sfanta Taina. Mai departe aflam ca, iesind afara din apa, Sfantul Porfirie s-a imbracat cu haine albe si a marturisit ca este crestin. Intelepciunea Sfantului Porfirie si curajul pentru credinta care i se revelase aveau sa-l umileasca pe imparat. Auditoriul a fost impresionat de curajul actorului, insa aceasta i-a adus moartea. Dupa mai multe chinuri, sfantului i s-a taiat capul. Din aceeasi sursa aflam ca acestea s-au petrecut la Efes, in anul 361.

Actul teatral nu i-a adus lui Porfirie un succes insotit de aplauze; succesul pe care l-a avut intrece orice bucurie pe care ar putea sa o aiba vreodata un actor. Sfantul Porfirie, prin curajul „actului” sau, a castigat Imparatia Cerurilor.

Asemenea Sfantului Porfirie, mai sunt consemnati  si alti sfinti care au luat cununa muceniciei in imprejurari asemanatoare. Astfel, in data de 4 noiembrie, Biserica pomeneste pe Sfantul Mucenic Porfirie cel dintre mimi, care a fost ucis in vremea imparatului Aurelian. Acesta era pe vremea împaratiei lui Aurelian, din cetatea Efesului si fusese crescut în teatru împreuna cu actorii, care însoteau pe comitele Alexandriei, cu care împreuna a mers si la Cezareea. Si odata închipuind Sfântul Botez crestinesc, s-a botezat de un alt actor mincinos, înfatisându-se acela ca episcop, pentru ca amândoi luau în râs si-si bateau joc de tainele noastre. Iar dupa ce s-a botezat, Porfirie s-a îmbracat si cu haina alba, dupa obiceiul celor ce se boteaza. Si, o minune!, a primit desavârsit legea crestineasca cu harul lui Hristos. Caci dupa ce s-a botezat, s-au aratat înaintea lui îngerii, care l-au învatat sa se închine spre rasarit si sa însemneze pe frunte si peste tot trupul lui cinstita Cruce. Pentru aceasta, în urma acestei minuni, multi au crezut în Hristos. Si prin nor fiind botezati, au venit la Biserica. Acel comite a poruncit Sfântului Porfirie sa lepede credinta crestineasca, dar el n-a voit si pentru aceasta i-a taiat capul. Si asa a luat fericitul cununa muceniciei.

  Cel de-al treilea actor crestin este pomenit la 27 februarie: Sfantul Mucenic Ghelasie care primind porunca de la ighemon sa batjocoreasca Botezul, s-a botezat cu adevarat si a fost ucis de sabie. Cei trei s-au urcat, de pe „scena” martiriului, in cartea vesniciei; carte scrisa cu literele iubirii in Hristos.

Un alt actor, Genessus, a strigat in timp ce juca un rol in Sfanta Liturghie: Vreau sa fiu crestin, vreau sa ma botez! Si el a fost decapitat de pagani si a urcat pe scena Vesniciei!

( M. Teodorof )

                                    

Anunțuri