Popasuri de suflet: Manastirea Vladimiresti si Maica Veronica (ep. 3)

20 iulie 2008 la 13:04 | Postat in popasuri de suflet | 27 comentarii

( foto personale )

Situata la 4 km de comuna Tudor Vladimirescu, intre Galati si Tecuci, Manastirea Vladimiresti este un loc de pelerinaj si hrana sufleteasca pentru cei ce-i cunosc istoricul sau il afla cand ajung aici ca vizitatori. Manastire de maici cu sobor numeros (aproape 200), in prezent se situeaza pe locul trei in tara ca numar de personal dupa manastirile Agapia si Varatec, dar pe primul loc intre manastirile cu vietuire de obste.
Biserica mare, in forma de cruce conform traditiei ortodoxe, are hramul Adormirea Maicii Domnului. La est de Biserica mare este situat Paraclisul (Biserica mica), iar la sud Micul Altar de vara.
Poarta de la intrarea pe domeniul manastirii este tipic maramureseana si a fost lucrata in 1992. De aici porneste drumul spre livada, vie si iaz. Intrarea in incinta se face pe o alee strajuita de tei, trecand pe sub clopotnita. De o parte si de alta se afla staretia si caminul preotesc.
Muzeul detine 106 icoane vechi din secolele XVIII-XIX. Aici se pastreaza crucea de lemn sau “crucea din porumb” cu care s-a insemnat locul Sfantului Altar la aratarea semnului dumnezeiesc. In staretia manastirii se pastreaza opt potire de argint masiv din cele 12 gasite in fata sfintei proscomidii in biserica mare (ascunse de o persoana necunoscuta, la inchiderea manastirii).
La sud de biserica mare este mormantul parintelui arhimandrit Visarion Nicolau, ctitorul paraclisului, iar la nord piatra de mormant a maicii starete Veronica.
In afara incintei se afla cimitirul manastirii, un adevarat parc cu flori in timpul verii.
Manastirea Vladimiresti detine ateliere de pictura, sculptura de rame si mobilier bisericesc, de inramat icoane, croitorie, broderie, tricotaje, flori artificiale si covoare. Gospodaria are 80 de hectare de pamant arabil, zestrea maicilor, vie, livada, pasari, animale, o brutarie proprie, o bolnita si o mica padure de salcami.
Daca edificiul manastirii apare ca o oaza de reliefuri intr-o regiune oarecum monotona, dominata de terenuri agricole, cei ce ajung aici descopera o oaza de viata, o “manastire vie” – asa cum o caracteriza patriarhul Iustinian in 1949 – care traieste prin unitatea si dragostea vietuitoarelor sale un imn neincetat de lauda inchinat lui Dumnezeu.
Constructia Manastirii Vladimiresti a inceput in anul 1938 in urma unor vedenii pe care le-ar fi avut sora Lica – Vasilica Barbu Gurau, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareta si stavrofora acestei manastiri.
Intr-un lan de porumb ce apartinea familiei (mamei si unchiului Ionica Barbu din comuna Tudor Vladimirescu), ea spunea ca a vazut o lumina coborand din cer. Mantuitorul prezent in acea lumina, insemnand locul cu o flacara ce a cazut pe pamant, i-a spus sa construiasca o manastire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul primei vedenii dumnezeiesti a fost asezata o cruce de lemn (aflata astazi in muzeu).
Desi avea numai 16 ani, sora Lica a inceput mai intai ridicarea bisericii mici. Ctitorul paraclisului a fost arhimandritul Visarion Nicolau care a finantat constructia si care a dus-o la Parintele Patriarh Nicodim Munteanu pentru a primi binecuvantarea pentru inceperea construirii manastirii. Arhitectul Ion Berechet face planul avand ca model manastirea romaneasca Prodromu de pe muntele Athos.
Paraclisul a fost varuit si impodobit cu catapeteasma si icoane. Pictura s-a realizat abia in anul 1990. La 15 august 1991 a fost sfintit de catre Prea Sfintitul Episcop Casian Craciun.
In 1941 incep sapaturile pentru fundatia bisericii mari (cu hramul Adormirea Maicii Domnului). Sora Lica depusese intre timp votul calugariei si se numea Maica Veronica. Constructia este definitivata in 1943. Pictura in stil neo-bizantin, se va realiza in cursul aceluiasi an de catre pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Belizarie din Bucuresti.
Vreme de 10 ani la manastire a functionat o scoala pentru copiii handicapati, iar cladirea bisericii a fost transformata in magazie si s-a deteriorat. O icoana pretioasa a Maicii Domnului facatoare de minuni, care acum este asezata in biserica mare, a fost pastrata cu evlavie de sateni, impreuna cu celelalte icoane mari si alte obiecte de valoare ce alcatuiesc astazi zestrea manastirii.

Ca urmare a unor indepartari de la randuielile bisericesti traditionale manifestate in viata manastirii, dar si a presiunilor exercitate de regimul comunist totalitar, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a luat act, in anul 1956, de autodesfiintarea manastirii.

In noaptea de 29 martie 1955, maica Veronica, comitetul de conducere si parintele slujitor au fost arestati. Considerate dusmani ai poporului, membrele comunitatii au fost ridicate in noaptea de 14 februarie 1956. Au urmat ani grei de inchisoare si domiciliu fortat pentru port ilegal de uniforma. Maica stareta a efectuat sase ani de inchisoare din cei 15 ani de condamnare la munca silnica, redusi apoi la 8 ani de inchisoare corectionala.
Chiliile ce incadreaza biserica, au fost construite dupa modelul manastirii romanesti Prodromu de pe Muntele Athos.
In mai 1990, Inaltul Arhiepiscop Antim Nica al Galatiului si Prea Sfintitul Episcop Vicar Casian Craciun, au sustinut in fata Sfantului Sinod redeschiderea manastirii. Pe drept cuvant pot fi considerati ctitorii noii Manastiri Vladimiresti.
Maicile ramase in viata (160) au revenit, iar obstea s-a intarit prin primirea de surori tinere. Toate au participat la refacerea chiliilor, trapezei, bolnitei si arhondaricului (transformat ulterior in atelier de pictura). A fost pictata biserica mica si s-a refacut pictura bisericii mari.
Constructia bisericii mari – cu hramul Adormirea Maicii Domnului – incepe in 1941 si este finalizata in 1943. Pictura in stil neo-bizantin, se va realiza in cursul aceluiasi an de catre pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Dimitrie Belizarie din Bucuresti.
Construita in forma de cruce conform traditiei ortodoxe, biserica mare este impodobita la exterior cu un brau de icoane lucrate in mozaic, opera pictorului Gheorghe Raducanu. Artistul, patruns de evlavie nemarginita pentru Maica Domnului si dorind sa lucreze la o biserica inchinata acesteia, o ilustreaza in 73 de ipostaze. Deasupra intrarii se afla icoana Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii. In partea inferioara, tot la exterior, biserica este inconjurata de un brau de icoane de sfinti in marime naturala, aplicate in firide in anul 1992.
Pridvorul adaposteste icoane in mozaic ale Sfintilor Petru si Pavel de o parte si de alta a intrarii si a Sfintilor Domnitori romani Stefan cel Mare la sud si Constantin Brancoveanu la nord.
In pronaos, pe peretele vestic se afla tabloul votiv al familiei Chercea, imaginile Prea Sfintitului Episcop Lucian – episcopul vremii, si a regelui Mihai I al Romaniei, unul dintre primii ctitori. Pe peretii laterali sunt imagini de sfinti si sfinte in registre. Sunt ilustrate scene din Noul Testament: Coborarea de pe Cruce la nord si Rastignirea la sud.
Naosul adaposteste in partea stanga icoana Maicii Domnului facatoare de minuni cu trei maini, iar in partea dreapta o racla cu sfinte moaste ale mai multor sfinti. Cele 4 icoane argintate ale catapetesmei sunt cele originale: Sfanta Ana cu prunca, Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Ioan Evanghelistul, Sfantul Mare Mucenic Mina. Tampla din lemn sculptat, cu trei usi, este noua si a fost pictata in atelierele manastirii conform canoanelor bisericesti.
Sfantul Altar, construit pe locul primei aparitii dumnezeiesti, are pictura dispusa tot in registre. In centru este ilustrata Maica Domnului Imparateasa, iar lateral scene biblice si sfinti. Toate ferestrele bisericii mari au vitralii executate in 1990 la Bucuresti.

Dupa trecerea la cele vesnice a intemeietoarei manastirii, in toamna anului 2005, monahia Daniela Nedelcu a fost numita stareta a asezamantului monahal, fiind instalata in aceasta functie la 16 aprilie 2006.

In prezent, duhovnic al manastirii este protos. Artemie Popa.

Va indemnam sa vizitati manastirea si sa va reculegeti intr-o oaza de frumusete, spirituala si materiala, intr-un decor de culori si miresme, o adevarata gradina botanica si duhovniceasca.

Informatii de contact:

Manastirea Vladimiresti

Adresa: Comuna Tudor Vladimirescu, Jud. Galaţi

Cai de acces:   – DN 25 Tecuci, spre Sud, Iveşti (21 km), Tudor Vladimirescu (15,5 km).
- DN 25 Galaţi, spre N-V, Independenţa (26,5 km), Tudor Vladimirescu (16 km)

Site web: http://www.manastirea-vladimiresti.go.ro

Pr. Gabriel

About these ads

27 comentarii »

Feed RSS pentru acest post. Urmăreşte URI

  1. Nu prea am auzit lucruri imbucuratoare despre aceasta maica Veronica, ctitora asezamantului… se cam ratacise la o vreme….

  2. Noi am si mentionat in text ca au existat si “indepartari de la randuielile bisericesti traditionale”, dar nu este nici locul, nici timpul si nici nu suntem noi in masura sa judecam sau sa comentam, in paginile blogului nostru, cele petrecute.
    Scopul nostru este altul, acela de a evidentia frumusetea manastirilor romanesti, pacea si linistea sufleteasca pe care o experiem ori de cate ori le vizitam si indemnul de a petrece macar cateva clipe in aceste locuri unde ne putem simti mai aproape de Dumnezeu.

  3. Manastirea este,intr-adevar, un loc extraordinar de frumos ( pot spune chiar “Raiul pe pamant”). Sunt din Bucuresti, dar am avut fericita ocazie sa vizitez acest loc mirific si nu as ezita o clipa sa ma intorc acolo cu prima ocazie. Am fost aici in timpul verii si nu pot descrie in cuvinte ce mult m-a impresionat peisajul livezilor cu meri in care m-am simtit ca in gradina Raiului. Felicit tot personalul pentru munca prestata cu atata dragoste in favoarea intretinerii locului. Iar in ceea ce o priveste pe maicuta Veronica, nu cred ca suntem in masura sa o judecam deoarece toti gresim. Ar trebui sa ne rugam pentru ea, nu sa o judecam.

  4. Buna dimineata!,apreciez foarte mult pentru tot ce a-ti facut pt Monahia Stavrofora Veronica pentru ca poate prin intermediul dvr. mai cunosc si tinerii adevarata de calugar pe care cu prisosinta si-a dus-o pina la capat aceasta maica.Caci sa stiti ca in realitate nu este de loc usor sa lupti cu dusmanii cei vazuti dar daramite cu cei nevazuti.Deci iata ca aceasta maicuta a dorit din totdeauna sa fie cu Domnul nostru Iisus Hristos si sa stiti ca asa si a fost caci ea a fost mereu si chiar si faptele ei bune o vadesc de acest lucru caci ea nu a mai dorit nimic din ce poate multi asteptam altceva de la viata ci ea a vrut doar sa fie cu Hristos Dommnul nostru al tuturor. Iar daca a avut ispite si necazuri sa stiti ca Dumnezeu a ferit-o pentru ca a avut o Mijlocitoare foarte Mare si aceasta este Maica Domnului si necaz poate sa cada pe cel ce nu crede acest lucru fiindca minunile ei nu erau in mare parte facute de ea ci de Maica Domnului si acest lucru fiindca asa a ales-o Dumnezeu nu ea L-a ales pe Dumnezeu ci Dumnezeu a ales-o pe ea.
    Iata ea s-a rugat si se ruga mult pentru ca Dumnezeu sa-i intoarca pe multi la Adevar care este Hristos.Iubea mult pe oamenii care veneau cu evlavie si mustra pe cei care din diferite pricini mai scopatau si chiar vroiau sa se lepede de Dumnezeu.
    De multe ori cuvintul ei de invatatura rostit la sfirsitul fiecarii Sarbatori sau Praznic ne ridica pe noi credinciosii care veneam din drum indelungat si chiar se ingrijea ca cuvintul rostit sa aiba o legatura cu realitatea si chiar vroia sa ne dea si o parte din ce infaptuise ea impreuna cu rugaciunile catre Maica Domnului alaturui de surorile ei maici.
    Chiar la Slujbe se ostenea sa aduca preoti foarte bine instruiti si bine documentati pentru ai lamuri pe cei ce vin la Manastire aiba o certitudine si o ratiune ca au ce invata din prinosul faptelor bune.
    Nu calca sau nu facea nimic fara ascultare si de multe ori dorea sa aiba o iubire care sa nu mai vada nimic rau dar stia ca este limitata si ca este om. Totusi putem vedea prin asta ca ea traia totul duhovniceste si vroia ca totul sa Ii fie placut lui Dumnezeu nu ei caci ea stia ca oricum v-a muri o data si o data si stia ca se v-a infatisa o data si o data Mirelui pe care l-a iubit foarte mult si a nadajduit in El pina la sfirsitul zilelor ei.

  5. Mănăstirea Vladimireşti este într-adevăr o oază de linişte cu o viaţă duhovnicească deosebită. Aceasta se datorează dragostei obştii de la Vladimireşti de cele sfinte, de respectare a canoanelor şi rânduielilor strămoşeşti. Să nu uităm că majoritatea maicilor au făcut după aşa numita “autodesfinţare” ani grei de puşcărie mărturisindu-l pe Hristos fiecare după puterile ei. Nu este deloc uşor să duci o viaţă de călugăr în mijlocul lumii, să fi lumină pentru ceilalţi şi pentru tine. Faptul că după 35 de ani de pribegie, fiecare maică şi soră trăind pe unde a putut în acest timp s-a întors la mănăstirea de suflet, arată faptul că au dus o viaţă călugărească adevărată în tot acest timp.
    Legat de stareţa Veronica, ar trebui un singur lucru menţionat: a fost un om cu inimă mare şi după părerea mea, o AMA capabilă de dragoste creştinească. Altfel nu-mi explic cum de a reuşit să adune în jurul ei o obşte atât de mare, este vorba de 318 înainte de desfinţare la care se adaugă cele mai tinere de după 1990, aproximativ încă 100 de persoane.Cu toţii ştim că este greu să aduni în jurul tău câţiva prieteni sinceri şi dezinteresaţi, dar atâţia oameni care să meargă pe calea lui Hristos, încercând să se desăvârşească şi să se mântuiască cum le poţi aduna în jurul tău fără o dragoste adevărată?
    Pentru a înţelege corect şi cinstit istoria mănăstirii Vladimireşti, trebuie să se facă deosebirea între vieţuitoarele de acolo,care sunt sub ascultarea PS Casian, care-şi duc viaţa cuminte şi în rugăciune şi grupul acela de femei certate cu bunacuviinţă, care strigă peste tot în tară împotiva unora şi altora, aducând mari deservicii mănăstirii. O delimiatare trebuie făcută şi între obşte şi fosta stareţă. Trebuie menţionet faptul că ea s-a dezis în mod oficial de toate monstruozităşile care au fost puse pe seama ei.

    Socotesc că aceste încercări grele la care trebuie să facă faţă obştea Vladimireştiului, o să le aducă în cele din urmă linişte şi de ce nu folos sufletesc.
    Îndemn pe oricine să viziteze această frumoasă mănăstire, cu o obşte care şi-a format datorită celor prezentate mai sus o experienţă aparte. Veţi avea multe lucruri duhovniceşti de câştigat. Având în vedere dragostea maicilor de dreapta credinţă, de respectarea sfintelor canoane, de ascultare faţă de Biserică, pot spune că zvonurile rele despre această mănăstire răspândite în mediul eclesiastice, sunt fără fundament adevărat, acestea nefiind altceva decât o ispită de la cel rău.

  6. Asa este Parinte Marcel, si pe mine m-a impresionat tot ceea ce am vazut si simtit in aceasta manastire. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa pot reveni curand acolo. Va multumim pentru comentariu si va dorim sanatate, pace si mantuire!
    Cu drag,
    Pr. Gabriel

  7. Exista posibilitatea de a te caza peste noapte la manastire ?
    Ma puteti ajuta , lasandu-mi un mesaj la e-mail : lumi_tonia@yahoo.com

  8. Mi-a placut foarte mult manastirea data. M-a fascinat. Am ascultat o cuvantare foarte frumoasa a uneia dintre maici. A fost uluitor. Va multumesc pentru ceea ce faceti.

  9. Mesajul meu catre toti crestinii este:participati duminica la sfanta liturghie stati acolo lipiti de HRISTOS SI MAICA DOMNULUI si o sa vedeti calea ,adevarul si viata.Unde este mai frumos si sfant pe pamantul asta decat in sf biserica,sa auziti cantarile la sf liturghie intradevar este raiul pe pamant .Caci va ajunge vremea;De-l vom cauta;Dar el fara de mila;Nu va mai asculta.ATUNCI VA FI PREA TARZIU,PREA TARZIU………NASCATOARE DE DUMNEZEU ROAGATE FIULUI TAU SI DUMNEZEULUI NOSTRU PENTRU IERTAREA PACATELOR NOASTRE.AMIN

  10. Imi place sa ma laud ca fac parte din cei care au cunoscut personal Manastirea Vladimiresti, pe maicuta Veronica si soborul de maici si surori de aici.
    Ani la rand am fost prezenta la hramul manastirii si reuseam sa ma detasez de “lume”, sa ma reculeg, sa ma rog si sa plec de acolo mai impacata si mai usoara.
    Lipsesc de cativa ani de la hramul manastirii si simt un gol, ceva care lipseste…
    Cu siguranta este un loc care dupa ce l-ai cunoscut nu il mai uiti niciodata si bucuria spirituala cu care pleci de acolo nu poate fi comparata cu o alta.

  11. Eu chiar locuiesc in Tudor Vladimirescu si sunt mandra ca la mai putin 4 km de casa mea exista una dintre cele mai frumoase manastiri din tara. Merg des acolo si ma rog la Icoana Maicii Domnului facatoare de Minuni. De cele mai multe ori merg pe jos. Nu cred ca 4 km este o distanta asa mare, in comparatie cu ceea ce vad acolo de fiecare data. Istoricul Manastirii l-am aflat de la bunicul meu cand aveam varsta de doar 7 ani, apoi am citit acea carticica si chiar am ramas impresionata. Va sfatuiesc sa vizitati aceasta manastire. Va veti convinge ca e adevaratul paradis.

  12. Nu am uitat inca,ca in primavara anului 1956 la Teatrul Muzical din Galati, s-a desfasurat procesul MAICUTEI VERONICA, acuzata pe nedrept ca la manastirea din Tudor Vladumirescu au fost adapostiti un grup de spioni.De la Uzina Metalurgica Dunareanu,unde lucram si eu,au fost recrutati din uzina, doi delegati unde au participat la acest proces politic inscenat de comunisti.Pana a nu se inchide manastirea, veneau trenurile arhipline,iar barbatii fumatori,la intoarcere aruncau tigarile si se lasau de fumat. *P.S=Sunt interesat sa stiu daca Maicuta Veronica s-a nascut in Comuna Schela(Lascar Catargiu)judetul Galati.

  13. Buna ziua,
    Mi-ar placea sa ajung la manastirea Vladimiresti,pentru un week-end,cred ca as avea nevoie de putina pace.
    Voiam sa stiu,daca ar putea sa imi spuna cineva cum pot contacta manastirea,un numar de telefon sau un e-mail…sa stiu daca mi se permite sa raman acolo o noapte,sau daca am voie sa intru?

  14. Tot respectul pentru materialul postat. Maica Veronica este si a fost si cat a stat pe pamant mult inaintea vremurilor si institutiilor omenesti,nu e de mirare ca nu putem intelege toate de la nivelul nostru.
    La necaz cand simt ca nu mai fac fata nedreptatilor m-am rugat de multe ori Mcii Veronica alteori Pr Arsenie Boca in nici o situatie nu am fost dezamagit o mare pace si inspiratie si limpezire a lucrurilor coboara imediat peste mine dupa ce pomenesc unul din acesti sfinti (nedeclarati oficial inca) ai poporului nostru oricum nu de “stampila pe timbru” aveam nevoie ca sa cred in ei.
    De admirat efortul si harnicia maicilor de a tine manastirea atat de frumos ingrijita si primitoare. Stand si meditand in manastire nu am putut sa nu remarc faptul ca multe maici care circulau pe acolo ,unele in varsta dar si multe din cele mai tinere ca varsta, sint inconjurate de lumina si pace duhovniceasca lucrul pe care l-am simtit doar in preajma marilor duhovnici,a celor ce stau in permanenta si intensa rugaciune .

  15. In general nu este corect sa spui despre o anumita manastire ca este frumoasa pentru ca in fiecare manastire gasesti un lucru care sa te faca sa ajungi la o stare pe care nu o poti descrie,insa in momentul in care ajungi la “Vladimiresti”e cu totul altceva,simti ca ai ajuns cu adevarat intr-un loc sfant.

  16. DE MIC COPIL AM VIZITAT IMPREUNA CU FAMILIA MANASTIREA VLADIMIRESTI. NICAIERI IN TARA, NU L-AM SIMTIT MAI APROAPE PE DUMNEZEU CA LA IN ACEST SFANT LACAS. PETRE PANDREA, AVOCAT DE PRESTIGIU DIN PERIOADA INTERBELICA, I-A DEDICAT MANASTIRII VLADIMIRESTI, MAICILOR: VERONICA, MIHAILA, TEODOSIA, CELE MAI SENSIBILE SI REALISTE PAGINI IN LUCRAREA CALUGARUL ALB. PERSONAL, CONSIDER CA ESEUL ESTE CEL MAI AUTENTIC PORTET LA ADRESA MANASTIRII. VA ROG, SA CAUTATI CARTEA SA O CITITI! CAT DESPRE MAICUTA VERONICA, DRAGII MEI NU JUDECATI CEEA CE NU INTELEGETI! ERA UN EXEMPLU DE ALTRUISM, SI SPUN ACEST LUCRU PENTRU CA AM CUNOSCUT-O. M-A INDRUMAT CA O MAMA DEALUNGUL VIETII MELE, M-A INCURAJAT, MI-A RIDICAT MORALUL,… M-A IUBIT!
    AM OBSERVAT CAT DE SUPERFICIALE SUNT COMENTARIILE PRECEDENTE. DRAGI MEI, DE CE NU CAUTATI MIEZUL, ESENTA. A VIZITA UN SFANT LOCAS, ESTE DOAR O MICA PARTE DIN CONSTRUCTIA NOASTRA INTERIOARA SI DOAR ATAT. DINCOLO DE VIZIBIL SE ASCUNDE INVIZIBILUL SACRU. CAUTATI-L!
    CAMELIA

  17. DE CURAND, A VAZUT LUMINA TIPARULUI, SINGURA CARTE SCRISA DE O MAICA DE LA MANASTIREA VLADIMIRESTI. ESTE VORBA DE SFANTA CRUCE DIN PORUMB, CARTE MEMORIALISTICA DESPRE MANASTIREA VLADIMIRESTI. AUTOAREA ESTE MAICA CHRISTOFORA, SECRETARA MAMASTIRII. LUCRAREA S-A BUCURAT DE O PRIMIRE CALDUROASA, VANZANDU-SE IN CATEVA MII DE EXEMPLARE, FIIND PUBLICATA IN MULTE EDITII.
    PENTRU A VA FACE O IDEE VA TRIMIT PREFATA VOLUMULUI MEMORIALISTIC

    Prologul ceasului de apoi

    Argument

    Cele mai multe cărţi se nasc în urma unor momente cruciale. Precum există destine umane tumultoase, aşa există şi cărţi care-şi aşteaptă „ceasul de apoi”. Volumul memorialistic Sfânta cruce din porumb se înscrie printre cărţile care au aşteptat să-şi povestească bucuria, drama, timpul. A fost necesar ca un timp să se consume, pentru ca un moment christic din perioada totalitarismului ateo-comunist să fie resuscitat după anul ’90. După ce timpul, care născuse mănăstirea Vladimireşti, şi apoi o condamnase la pieire şi-a atins capătul, maica Christofora, autoarea amplei lucrări, a putut înmâna spre publicare amintirile sfinţiei sale.
    Simţului vizual, considerat a fi astăzi cel mai cerebral dintre toate senzaţiile, i s-a sesizat valoarea încă din antichitate. Filozofii greci au fost primii care au distins diferenţa dintre noţiunile sinonime „a vedea” şi „a privi”. Cele două elemente nu sunt antagonice ele se completează reciproc. E ca şi cum ai vedea în interiorul unui nucleu partea exterioară a unui înveliş care ascunde miezul. Considerăm că lucrarea memorialistică Sfânta cruce din porumb, aparent o prezentare biografică a mănăstirii Vladimireşti, ascunde, dar ne şi relevă câteva izbugniri ale sacrului în lume. Desigur, depinde de priceperea fiecărui ins în parte de a descifra şi înţelege destinul sfântului locaş.
    Maica Christofora, a prezentat cu suficiente amănunte mănăstirea Vladimireşti, prin urmare nu este necesar să insistăm asupra elementelor de fond. Anunţ lectorul avizat că nu vom atinge problemele de dogmă religioasă. Precizăm doar că, ştiinţa şi cultura, mai ales în ultimul secol, au demonstrate, atât la nivel teoretic cât şi la nivel practic, existenţa a numeroase inadvertenţe dogmatice care au dus la naşterea unor confuzi greu astăzi de îndreptat.
    Nu poţi mărgini Infinitul Divin, să-L reduci la finit, să-i dai o formă după capacitatea intelectuală şi spirituală de înţelegere a umanului. Omul îşi foloseşte doar 5% din capacitatea creierului şi în chip paradoxal fizicienii susţin că, aproximativ tot atât folosim şi din capacitatea vizuală, prin urmare noi nişte ignoraţi ne dăm cu părerea cu privire la un fenomen pe care dacă noi nu-l vedem, înţelege şi pipăi nu există, sau este o înşelătorie diavolescă!? Suntem în secolul vitezei, fenomenele pe care astăzi nu le putem explica, mâine, cu siguranţă, vor primi un înţeles nou, graţie cercetărilor în domeniul fenomenelor inexplicabile, -fac trimitere la apariţiile Maicii Domnului la mănăstirea Vladimireşti.
    Ca nişte copii, sau mai exact ca nişte prunci, ne grăbim să vorbim, să ne dăm cu părerea, despre un fapt mai puţin obijnuit. Mai înţelept ar fi fost, din partea redactorilor care au dezbătut acest subiect, să păstreze tăcerea asupra unui moment existenţial atipic. Şi câte şi mai câte lucruri minunate se găsesc în cultura pământeană imposibil de explicat! Nu înţelegem de ce-şi irosesc timpul în dezbateri iluzorii! Dar, „a vorbi” nu-i sinonim cu „a cuvânta”, aria semantică a avut îndrăzneala să facă diferenţă certă între cele două noţiuni. Mai ales că termenul „a cuvânta” are la bază noţiunea sacră „cuvânt”, adică logos. Şi iată cum Divinul nu ni se relevă, ci se ascunde! Astfel, dacă unii dintre noi doar „vorbesc”, agitându-se să comunice posterităţi câte ceva, au fost şi oameni care au „cuvântat”. Unul dintre aceşti precursori poate fi considerat şi părintele Ioan Iovan. Nu trebuie să fi un intelectual să observi diferenţele, poţi fi şi simplu diletant sau ţăran. Din înţelepciunea populară aflăm că: „ochii sunt oglinda sufletului”. Mulţi dintre cei care au vizitat o singură dată mănăstirea Vladimireşti, şi poate au şi cunoscut-o pe măicuţa stareţă Veronica, au simţit să revină la mănăstirea Vladimireşti. De ce oare?
    Plotin, filozof din secolul al III-lea, dezvoltă noţiunea „de privire” din exterior spre interior. În lucrarea Ennéade filozoful la un momentdat spunea: „fiecare suflet este şi devine ceea ce priveşte”. Ce „privim” la mănăstirea Vladimireşti? Ce „vedem” la mănăstirea Vladimireşti? Lectorul avizat, în funcţie de priceperea sa, îşi va da singur raspunsul. Desigur, unii dintre noi putem „vedea” fără „a privii”. Dar, mai sunt oameni care au învăţat „să privească” şi „să vadă”. Schimbul acesta de priviri are la bază o condiţie primară, aceea de a exista, o dăruire reciprocă între obiectul privit, mănăstirea Vladimireşti, şi ochiul care primeşte informaţia vizuală, hierofania mănăstirii Vladimireşti. Informaţia este cea care excită nervul optic, este cea care printr-un canal vizual ne comunică un mesaj, şi practic acest fapt ne interesează, fie că suntem pelerini fie că suntem curioşi. Şi iarăşi se naşte o nouă întrebare şi o nouă uimire! În concluzie, această simbioză a pătruns în fiecare maică din obştea mănăstirii, ajungând, în ciuda vicisitudinilor, asemenea sfântului Macarie cel Mare, să exclame: „Sufletul care a fost pe deplin iluminat de frumuseţea inefabilă a slavei celei luminoase a feţei lui Hristos şi care a fost umplut de Duhul Sfânt (…) devine în întregime ochi, în întregime lumină.”

    Mărturisirea „călugărului alb”

    Motto: Fenomenul Vladimireşti are în mine un cronicar fidel, atât cât poate fi fidelă o oglindă sau o fotografie. Petre Pandrea

    Personaj controversat al timpului său, doctor în drept şi filozofie la Berlin şi Bucureşti, cu stagii universitare la Heidelbergb, Leipzig, Paris şi Roma, avocat, sociolog, jurnalist, eseist, teoretician al culturii, critic literar, scriitor, unul dintre cei mai iluştri oameni de cultură ai perioadei interbelice şi postbelice, Petre Pandrea graţiei minţii sale ascuţite a excelat pe mai multe planuri, fie că le evocăm pe cele literare, fie că le luăm în considerare pe cele juridice. Personaj complex al timpului său, condamnat în numeroase procese la anii grei de închisoare, datorită spiritului său nedispus la compromis, Petre Pandrea şi-a împlinit, până la capăt, un destin unic.
    După ce tipul vechi s-a consumat, securitatea după 1989, a înmânat familiei toate manuscrisele confiscate, făcând astfel loc noului timp să-şi spună cuvântul. Graţie celor doi copii, Nadia Marcu Pandrea şi Andrei Marcu Pandrea, doctor în etnologie şi antropologie socială al Universităţii Sorbona, membru al Academiei Române, au început, după anul 2000, să vadă, rând pe rând, lumina tiparului, un număr important de volume memorialistice. Într-o pagină de jurnal, ilustrul gînditor, în faţa hîrtiei albe, mărturisea: „Nu-mi pare rău de nimic. Dacă ar fi să încep din nou viaţa, aş merge pe aceeaşi cărăruie şi aş comite aceleaşi greşeli, pas cu pas, sau aceleaşi fapte pozitive.”
    Fire disciplinată, Petre Pandrea, dealungul vieţii sale, a scris un lung jurnal. Obijnuia să-şi noteze bucuriile, tristeţile, decepţiile, pentru a nu uita sau trece sub tăcere diferite frânturi din viaţa sa. Aşa se face că, rând pe rând, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor, i-au fost publicate toate volumele memorialistice. „Memoriile Mandarinului Valah”, „Crugul Mandarinului” şi „Călugărul Alb” sunt doar câteva lucrări, ce-şi aşteaptă cititorii. Petre Pandrea, dotat cu un spirit de analiză, a reuşit să înfăţişeze, în lucrările amintite, un tablou unic al mănăstirii Vladimireşti. Cărţile sale scot în evidenţă, nu numai talentul de scriitor al autorului, ci în primul rând, darul său de fin observator.
    În anul 1952 Petre Pandrea răspunde invitaţiei din partea unui prieten de a vizita mănăstirea Vladimireşti. Volumul memorialistic „Călugărul Alb”, dedicat în întregime mănăstirii Vladimireşti, este o lucrare obiectivă, cu valoare documentaristică. Iată ce nota avocatul în jurnalul său: „Fenomenul Vladimireşti are în mine un cronicar fidel, atât cât poate fi fidelă o oglindă sau o fotografie. (…) Fenomenul Vladimireşti este un fenomen de criză adâncă sufletească.” Pentru a demonstra această ipoteză, este necesar, să evocăm o serie de citate, menite să vină în sprijinul cărţii maicii Christofora.
    Petre Pandrea, un important personaj din protipendada bucureşteană, nu a fost, după cum dealtfel el însuşi mărturiseşte, un spirit religios cu aplecări spre bigotism, era mai degrabă un individ scetic, atent la detalii, un fin observator, dotat mai ales cu un iscusit talent de comunicare şi negociere. Faptul că un om de talia lui Petre Pandrea este cucerit de cea mai controversată mănăstire de la noi din ţară, astăzi, ne ridică suficiente semne de întrebare. Ce „a văzut” Petre Pandrea în mănăstirea Vladimireşti? „A privit-o” şi „a văzut-o”?
    În urma câtorva vizite la mănăstirea Vladimireşti, în anul 1954, întors în Bucureşti, finul observator, jurnalul său intim, consemnează câteva portrete. Cele mai ample pagini îi sunt dedicate maicii Veronica, stareţa mănăstirii. „Pentru mine, maica Veronica este o statuie vie, o personalitate artistică şi cerebrală, un fluid pe care-l percepeam în prezenţa ei, cu antenele sensibilităţii mele de artist nerealizat şi cu intelectul meu lucid-comprenhensiv, o fiinţă dulce feminină, care-ţi inspiră sentimente globle de tată (ca să aperi), de fiu (îţi impune veneraţie), de frate (poţi glumi cu ea), de prieten (te poţi sfătui), de mamă (îi simţi grija faţă de tine), de soţie ideală ( gospodină atentă şi tandră) şi de iubită.” Într-o ulterioară pagină portretul schiţat maicii stareţe continuă cu noi apelative: „măicuţa Veronica nu este numai o stareţă exemplară. Este o stareţă pilduitoare! Maica Veronica este o regină a sufletelor miilor de credincioşi, pe care îi ocroteşte cu surâsul, sfatul, pilda şi îndemnul. Ea este exarha-plaiurilor noastre şi a inimilor noastre.” „Pentru mine, maica Veronica este directoarea de liceu, profesoara energică, blândă, cuminte şi cu mare talent organizatoric a celor 300 de măicuţe. (…) Am cunoscut-o şi pe Regina Maria, am cunoscut-o şi pe Martha Bibescu, pe Constanţa Crăciun, şi o serie de principese, aristocrate europene şi băştinaşe, maica Veronica se înscrie în categoria femeilor superioare.” „Maica Veronica n-a fost domniţa Bălaşa Brâncoveanu şi nu a avut aurul patern. Şi ce-a realizat Bălaşa? O singură biserică. Maica Veronica a realizat, din nimic, o biserică de dimensiunile Domniţei Bălaşa din Capitală, înconjurată de chilii şi ateliere fastuoase pentru 300 de călugăriţe. A realizat ceva mai mult: o mănăstire de fecioare cum n-a mai fost de un mileniu pe aceste plaiuri, într-o trăire plenitudinară pentru toate vieţuitoarele. A atras magnetic mulţimile. Avea ceva magnetic, ceva telepatic şi forţe metapsihice neobijnuite, în făptura ei micuţă, cu obraji rumeni, cu buze roşii, guralivă şi jucăuşă ca o căprioară.”
    Comparaţiile nu ne surprind, jurnalul avocatului este plin cu astfel de portete emoţionante, menite nu numai a ne atrage atenţia, ci mai degrabă, graţie scriiturii sale, descrierile ne provoacă curiozitatea. În mintea fiecărui lector se poate naşte întrebarea: a fost obiectiv Petre Pandrea? Sau acest avocat, în vârstă de cincizeci de ani, cu o notorietate de invidiat, după ce viaţa l-a trecut prin noroiul protipendadei bucureştene, fusese atins de mrejele ademenitoare ale bigotismului vladimereştean? Dacă ar fi fost singurul intelectual convertit, mănăstirea nu s-ar fi bucurat de o asemenea aură legendară, nu ar fi fost un fenomen. Ar fi rămas un simplu schit populat de câteva ţărăncuţe inocente strânse de prin satele învecinate. Dar, după cum rezultă, din materialele avute la dispoziţie, mănăstirea se bucura de prezenţa unor maici cu studii superioare, o raritate la acea vreme.
    Patru maici i-au atras atenţia îndeosebi eruditului avocat: măicuţa stareţă, Teodosia, Tiberiada şi Mihaela. Despre maicile intelectuale Teodosia şi Mihaela s-a scris şi cu siguranţă o să se mai scrie, cert este că cele două fiinţe sunt supuse unei atenţii deosebită din partea observatorului vladimireştean. Portretul pitoresc este cel care, de data aceasta, ne surprinde: „Măicuţa Veronica semăna cu o magnolie, uneori cu o umilă, gingaşă şi campestră zambilă roz. Tiberiada î-mi amintea de busuioc. Teodosia era un crin solitar alb de bibliotecă. Mihaela n-avea nimic floral sau vegetal în ea. N-o puteam asemăna decât cu platina. Îmi evoca metalul dens şi nobil al platinei. Era aproape inumană. Sau era suprumană? Depăşise prin jertfă, disciplină voinţa stadiul omului? Am studiat-o cu atenţie cu luciditate crudă şi aproape fără pic de simpatie. (…) Patriarhul Marina îi spunea, nu degeaba spiriduşul Vladimireştiului! Oho, Mihaela era un spiriduş mefiant!” Jovialitatea surprinde lectorul, mai ales când, din paginile ulterioare, aflăm că maica Mihaela, obijnuia să-şi întreţină musafirul dezbătând diferite subiecte, într-o „franceză predilectă”. Maica Teodosia participa la aceste conversaţii, folosind ca mijloc de comunicare şi individualizare: limba germană. În felul acesta surorile reuşeau să-şi uimească interlocutorul, nu numai prin limbilor străine folosite, ci mai ales datorită răspunsurile oferite pretenţiosului vizitator. Amintim şi faptul că: „Maica Teodosia, bibliotecara, scrie versuri şi drame claudeliene, îmi trimitea, în franţuzeşte, corespondenţa referitoare la treburile juridice ale mănăstirii.”
    Graţie faptului că a acceptat să fie avocatul mănăstirilor Vladimireşti şi Sihastru, cu jovialitate, maica „de platină” l-a înzestrat pe mărinimosul avocat cu o nouă denotaţie. „Titulatura de arhiepiscop judiciar am primit-o tot de la maica Mihaela, spirituşul Vladimireştilor. Ea mi-a dat şi metania la Sihastru şi rangul de călugăr alb.”
    Nu au fost omise nici cele trei sute de maici din obştea mănăstrii. Acestea, din partea observatorului, primesc un veritabil portret campesc: „Multe călugăriţe din Gradina Maicii Domnului îmi păreau mioare.” (…) „Au intrat la mănăstire ca fecioare, ca să se roage şi să aducă glorie lui Dumnezeu. Voinţa lor era planificată, centuplată. Nu făceau greşeli, fiindcă aveau un drum croit şi bătătorit. (…) Au vrut să fondeze o mănăstire cu fecioare şi nu s-au abătut de la regulă. Într-o ţară de femei lejere au dat pilda cuminţeniei. Într-o regiune de oameni nespălaţi, veşmintele şi locuinţele lor sclipeau de curăţenie şi artă feminină. Într-o ţară de oameni hapsâni şi egolatri, ele practicau caritatea şi abnegaţia. Într-o ţară cu morală şi credinţă laxă erau intransigente cu sine, blânde cu cei asupriţi şi tolerante cu năpăstuiţii, înfruntătoare cu asupritorii.”
    Fără a desconsidera alte sfinte locaşe de cult, Petre Pandrea face o incursiune în interiorul mănăstirii Vladimireşti, din perspectiva organizatorică. „Dintr-un colţ cu lut şi praf, din lanuri de porunbişti, maica Veronica a făcut, fără să ştie, fără să vrea, fără să fi văzut, pur instinctual, un colţ cu opulenţă europeană. (…) Gustul maicii Veronica este eminamente feminin, care cadrează excelent într-o mănăstire de fecioare. Acest gust nu merge într-o mănăstire de maici dezabuzate prin decese, divorţuri sau dezamăgiri sentimentale. La măicuţele-fecioare este exact ceea ce trebuie. Aşa se explică ataşamentul furios de albine al măicuţelor pentru Regina lor.”
    Pe duhovnicul mănăstirii, Petre Pandrea îl consideră: „un teolog emerit şi un orator extraordinar.” „Părintele Ioan are o dicţiune baritonală splendidă şi e un orator de mase rurale neîntrecut.” Graţie observărilor sale atente, aflăm şi programul serviciului sacerdotal: „Duminica începe munca de la ora 7 dimineaţa şi o termină la ora 14. Timp de 7 ore se află în tensiune nervoasă retorică, broboane de sudoare, abia perceptibile, îi apar pe fruntea largă eminesciană, ochii îi sunt în flăcări, albul pielii de pe frunte şi faţă, în contrast cu barba şi pletele negre, capătă o culoare, aproape de cupru, sub influenţa icterului virulent abia terminat şi iarăşi eflorescent din cauza posurilor şi a efortului.” Nu este omisă latura umană a părintelui monah: „părintele Ioan s-a sinucis aproape prin posturi lungi, prin nopţi de veghe, prin studiu, prin osârdie la slujirea liturghiilor, a ritualului. (…) Este galben ca tămâia, extenuat, aproape macabru.”
    Cu această ocazie, avocatul noteză un eveniment care l-a zdruncinat adânc sufleteşte. Într-o zi de duminică, la sfânta liturghie, fără să-şi dea seama simţi cum lacrimi mari i se rostogoleau pe obraji. Ultima oară, în urmă cu cinci ani, pe când se afla la Ocnele Mari, Petre Pandrea mai simţise o asemenenea înălţare sufletească. Prin urmare, intensitatea, încordarea spirituală, solemnitatea sfintei liturghi, se transmutase şi în intimitatea novicelui avocat. „Demult nu mai plânsesem la o liturghie pascală!”
    Petre Pandrea nu-i omite nici pe detractorii mănăstirii. Acestora le oferă câteve lămuriri de natură personală: „Cine bârfeşte mănăstirea Vladimireşti dovedeşte că n-a trăit într-un internat bun sau într-o puşcărie cu deţinuţi de elevaţie mintală şi sufletească. Acel care bărfeşte pe maica Veronica dovedeşte n-a avut un director de studii, cum am avut noi pe Nae Ionescu. Acel care suspectează de padişah pe părintele Ioan n-a priceput nici pe Pascal, nici pe Augustin, nici pe sfinţi, nici mistica, nici călugăria.”
    În altă ordine de idei, amintim şi faptul că, ataşamentul întregului sobor faţă de Maica Domnului, a fost asidu criticat de către detractorii mănăstirii. Mariolismul este apreciat ca fiind cultul „exagerat” faţă de Maica Domnului. Această cutumă nu a fost abolită de ordoxie. Este o eroare să susţinem că mariolismul este un curent în afara ortodoxiei. Prin urmare, celor care acuză mănăstirea de această practică, Petre Pandrea le răspunde: „Mănăstirea Vladimireşti nu este a unor mariolişti, ei sunt ortodocşi care nu pot ieşi din biserică, după cum nu poţi sări peste propria ta umbră şi nu poţi pune în litigiu sau renega pe mama ta. (…) Chestia mariolismului este cea mai nesărată alegaţie calomnioasă din acest stupid război ecleziastic.”
    Cât priveşte organizarea internă a spaţiului monahal, amintim un moment inedit, văzut prin ochiul de fin observator al avocatului. „Când Gheorghe Apostol, chelner, vechi comunist şi vicepreşedintele consiliului de miniştri, a văzut ordinea supremă şi dantelată de la Vladimireşti, a rămas paf. Consăteanca sa, maica Veronica, i-a luat-o înainte. El dirija haosul, jaful, furtul individual, pe o scară gigantică şi metodic organizat, pentru afară şi pentru buzunarele şmecherilor dinlăuntru. Maica Veronica a organizat o mînăstire de tip colhoznic de o armonie inegalabilă.” În interior: „totul se petrecea după regulile celei mai stricte bune cuviinţe, ca într-un internat şcolar model, ca într-un pension de domnişoare.”
    În urma schimbărilor politice din ţară, zdruncinatul an 1954 nu le-a adus prea multe bucurii măicuţelor. Problema juridică, care se abătuseră asupra mănăstirii, ne este şi ea prezentată: „sunt avocatul ales al celor 46 monahi de la mănăstirea Sihastru şi al celor 300 de călugăriţe, în frunte cu maica Veronica şi cu părintele Ioan Iovan. De o sută de zile mă zbat, alerg, pledez, scriu epistole, tratez cu conclave în delegaţii, în calitate de avocat şi ambasador al celor două mănăstiri mistice, care formează azi, nu numai pentru Moldova, ci pentru toată ţara, ceea ce se numeşte fenomenul Vladimireşti. O mare onoare, o răspundere istorico-juridică şi o năpastă a căzut pe umerii mei.” Chiar, dacă unii intre noi nu am fost contemporani cu acele vremuri, din paragraful enunţat, se poate observa încordarea interioară la care era supus eruditul jurist.
    Pesemne că, problemele se precipitaseră mai rapid decât se aştepta.
    Toată această zarvă nu l-a intimidat în faţa autorităţilor. Probabil că văzuseră mulţi nori negri dealungul carierei sale. Într-o discuţie personală cu Petru Groza, fără prea multe menajamente, i-a atras atenţia omului politic asupra câtorva aspecte, pe care autorităţile le omiseseră. „Maica Veronica este ca o regină, exarha fecioară a plaiurilor noastre. Prin arestare, i-aţi dat nimbul martirajului. E o chestiune de mare amploare. Maica Veronica este o Jeanne d’Arc a Valahiei, pornită dintr-un sătuc umil spre a predica lumina, curăţenia morală şi curajul civic, unor neoiobagi aflaţi în întuneric şi în mocirla unei vieţi fără orizont metafizic. Din suboameni, vrea să facă oameni. Din animalitate, îi trezeşte la demnitatea omeniei. Maica Veronica nu este o femeie în sensul frivol al cuvântului. Ea este un supraom răsărit în penuria de oameni mari ai ţării mele, supraom dotat cu darul atât de rar al contemplaţiei, concomitent cu geniul organizatoric.”

    În altă ordine de idei, Petre Pandrea îşi aminteşte că la Lourdes biserica catolică, pentru a stăvili avalanşa pelerinilor, au claustrat-o pe sora Bernadette. Aceasta, pe motiv că avusese câteva viziuni cu Maica Domnului, a fost mutată într-o mănăstire „fără identitate, fără posibilitatea de a mai ieşi”, sau primi vizitatori, pierzându-i-se urma. Aflând că maica Veronica se afla, până la soluţionarea anchetei, sub supraveghere la mănăstirea Ţigăneşti, „vede” în sfinţia sa imaginea „Bernadettei ortodoxe” pe planurile mioritice. Astfel, în ciuda vicisitudinilor, ca o concluzie la evenimentele precipitate, „chiar dacă Bernadette a fost răpită Lourdes a rămas în picioare.”
    Este greu din amintirile oamenilor să ştergi un moment cutremurător. Întotdeauna evenimentele tulburătoare nu i-au în subconştient o formă pasivă, ele sunt involuntar active, încărcate cu un mesaj, cu un regret, cu o intensitate. În cele din urmă, „călugărul alb”, scos din Barou, pe motiv că apărase la proces mănăstirile Vladimireşti şi Sihastru, de vorbă cu sine însuşi, îşi pune cea din urmă întrebare: „Ce-au obţinut prin aceste arestări? Piedestalul maicii Veronica a mai sporit cu câteva trepte şi mănăstirea Vladimireşti a căpătat nimbul cu razele de azur ale persecuţiei.” Astăzi, după cincizeci şi cinci de ani de la scrierile pelerinului bucureştean, putem spune că Petre Pandrea a anticipat naşterea unei legende vii, cu multe pagini nescrise, care cu siguranţă, la timpul cuvenit, vor fii date spre lectură posterităţii. „Odată cu închiderea mănăstirii legenda Vladimireştilor abia a început…”

    Consecinţa „ceasului de apoi”

    Nu putem formula concluzia, „călugărului alb”, fără a creiona câteva aspecte cu privire la revelaţiile maicii Veronica. Trecute sub tăcere, omise de cele mai multe ori, aceste fenomene au configuraţia unor cutume. Petre Pandrea cu privire la acest aspect nota în jurnalul său: „În cartea de memorii pe care a scris-o cu deplină sinceritate, sunt două pasaje strict spiritualiste, fără să cunoască tehnica. Maica Veronica este un mediu spiritist. (…) Cheia personalităţii maicii Veronica este în energetism de mediu spiritist nativ, subliniat şi declanşat pe albia religiozităţii ortodoxe.”
    Lumea ignoranţei e pe cale să fie sfărâmată. În ultimul secol antropologii au simţit nevoia asiduă de cercetare şi explicare a fenomenelor, catalogate până nu demnult strani sau diavoleşti, – după o clasificare puierilă. Pentru cea mai mare parte dintre oamenii religioşi ritualitatea şi dogma reprezintă esenţa divină. Alt aspect în afara acestei axiome nu există. Desigur, nu desconsiderăm organizarea ritualităţii din cadrul ortodoxiei, dar trebuie să amintim că Divinul nu este un element mărginit de capacitatea noastră de înţelegere. Cu alte cuvinte, pornind de la ritualitate, un homo religiosus, dealungul vieţii, poate să trăiască multiple fenomene sacre, inexplicabile pentru novicii supuşi strict auspiciului religiozităţii ritualice. Astfel, în viziunea unora, dacă noi nu înţelegem un femonen atipic şi nu-l soluţionăm, respectivul aspect nu a avut loc sau nu deţine un mesaj spiritual! Aspectele spirituale, pe care omul comun nu şi le-a putut explica vreme îndelungată, astăzi, graţie erudiţilor fenomenologi se bucură de un nou înţeles. Desigur, fiecare dintre noi ne ghidăm după liberul nostru arbitru, aparţinându-ne alegerea de a susţine sau de a denigrare. Precizăm doar că: fiecare opţiune necesită o argumentare solidă. De orice parte a baricadei am fi, astăzi nu acceptăm explicaţii puerile la fenomene atipice, rare. Dacă, în secolul trecut acestea nu necesitau o argumentare solidă, astăzi, ideile fără un fundament sunt ca firele de nisip înghiţite de apa unui ocean întins. În concluzie, din perspectiva fenomenologiei, lucrarea memorialistică Sfânta cruce din porumb, se înscrie printre puţinele texte care scot în evidenţă câteva crâmpee ale izbugnirii sacrului în lume. Rudolf Otto, Mircea Eliade, Julien Ries, şi mulţi alţii, în cărţile lor, susţin că: sacrul se manifestă sub forma unei puteri care acţionează în lumea reală diferit de ordinea naturală cu care omul este obişnuit. Prin urmare, evenimentele petrecute la mănăstirea Vladimireşti stau sub incidenţa unei sacre hierofanii. Explicaţiile pe care le căutăm, nu le putem găsi în lumea reală, vizibilă, deoarece hierofania a lăsat spaţiului vizibil doar câteva urme…

    Camelia Suruianu

  18. Buna Ziua,

    As dori daca nu deranjez, o poza reprezentativa a acestei manastiri pentru a o include intr-un Ghid Turistic al Romaniei.

    George.
    george.maxim@gmail.com

  19. Datorita CALUGARULUI ALB (Petre Pandrea) aflam lucruri pe care unii tin sa le ascunda (de ce oare?:
    De ex., despre maica MICAELA [/Marieta Iordache Nicoara, care din 1941 a participat nemijlocit la ridicarea M-rii Vladimiresti] aflam ca a fost eleva lui Nae Ionescu “metafizician al religiei” si ca pe langa Literele si Filosofia a terminat si ANEF-ul, facultatea de educatie fizica) P.Pandrea scrie in 1955 urmatoarele: “E enigmatica, filosoafa, mistica, gospodina rapida, face conversatie, stie sa calatoreasca si sa faca cumparaturi, cantareste oamenii, are nevoi minimale, aproape inexistente, poarta sutana cu gratie de principesa (…) Mi-e teama sa n-o umbreasca pe maica Veronica pe langa care apare permanent ca o umbra si ca un spiritus rector”). Ceea ce nu mai este consemnat de P.Pandrea este sfarsitul martiric in inchisoarea de la Miercurea Ciuc al acestei maicute arestata fara vina in noaptea de 29/30 martie 1955 de securistii condusi de Nicolschi/Nicolau/Grumberg, general NKVD.

  20. vizitez pentru a treia oara manastirea si de fiecare data descopar ceva nou , de fiecare data am dus persoane care nu stiau de aceasta gradina a lui dumnezeu si am trimis si am indrumat cunostintele sa mearga macar o data in acest loc cu adevarat sfant .daca as avea posibilitatea as merge in fiecare duminica ,vii alt om
    de acolo

  21. Am fost la Manastirea Vladimiresti acum 12ani..Am cunoscut-o pe Maica Veronica,mergand sa cer ajutorul si sfatul ei,iar dragostea ei crestineasca nu are cum sa treaca neobservata.
    Manastirea este un adevarat colt de rai pe pamant,Nu am cuvinte sa ma exprim cat de mult m-a impresionat acest sfant lacas, aproprierea de Dumnezeu simtindu-se din tot sufletul,linistea sufleteasca si caldura maicutelor de acolo.
    Recomand tuturor cu toata caldura sa mearga sa viziteze manastirea,Este o oaza de liniste,o apropriere de Maica Domnului si de Fiul Ei,iar dragostea in dreapta credinta a maicilor si iubirea lor ptr aproapele sant mult mai puternice si adevarate,iar acele zvonuri rele depre manastire consider ca sant ispite din partea celui viclean.,nu santem noi in masura sa judecam.
    Sper din tot sufletul sa pot reveni in aceea oaza de frumusete spirituala unde iti gasesti pacea sufleteasca.

  22. SARUT MINA MAICUTA STARETA DANIELA.SINT SUPARATA CA EU SI FIICA MEA NICOLETA CU CARE ATI FOST INTERNATA LA SP. PANDURI V-AM PROMIS CA VA VOM VIZITA SI NU NE-AM TINUT DE CUVINT .ACUM EA FACE SCOALA DE SOFERI NUMAI LA GINDUL SA VIZITAM ACEASTA MANASTIRE DESPRE CARE NE-ATI VORBIT CU DRAG.SPER CA BUNUL D-ZEU ARE GRIJE DE D-VOASTRA SI SA NE INTILNIM SANATOSI CU TOTI.DOAMNE AJUTA!

  23. A trecut ceva vreme de la postarea mea- feb.2009. Navigand acum pe internet, am gasit la prezentarea de mai sus a manastirii Vladimiresti un adevarat forum. Ma bucur mult! Vizitati aceasta manastire este foarte frumoasa si apeciala.

  24. Doar o intrebare si nu un comentariu.
    Exista ANUMITE zile si ore de vizitare din saptamana cand este deschisa pentru public ?

  25. buna seara , am vizitat aceasta manastire in anul 1999 de atunci am ramas cu gandul la frumusetea si linistea din manastire o adevarata liniste sufleteasca gasesti acolo , e raiul pe pamant , din pacate nu am mai ajuns acolo dar cum voi avea ocazia o voi vizita fara a sta pe ganduri , ce stiu e k te poti caza acolo , poti manca , asta era in anul 99 , acum nu mai stiu , o singura intrebare , la ce adresa de mail sau mess as putea vorbi cu un preot , cu un calugar , calugarita ?din pacate nu sunt in tara si simt lipsa , dorul de a mi descarca sufletul unei persoane ce e cu dumnezeu , in locul unde sunt nu e nici o biserica ortodoxa in apropiere , va multumesc astept raspuns la mail dorina3014@yahoo.com

  26. am cunoscuto si am vietuit un timp aproape de Maicuta Veronica , multe lucruri bune am invatat de la Sf sa, nimeni si nicaieri , nu va mai fi ca Sf sa,,pacat ca nu am stiut sa apreciem , lumina pe care o transmita zi de zi. Cu durere in suflet citesc acum , multe articole despre Manastirea Vladimiresti si pe Maicuta Veronica , le e teama sa o pomeneasca , sau sa spuna suferinta pe care a indurato,sau sa vorbeasca despre vedenile Maicutei, ce pacat ca nu se spune adevarul.
    Cei care isi uita trecutul isi vor plange viitorul.

  27. IUBESC FOARTE MULT ACEASTA MANASTIRE ,INCA DE CIND ERAM IN ADOLESCENTA FRECVENTAM ADES E,EU STATEAM PE ATUNCI IN GL SI VENEAM APROAPE ZILNIC,,,CA,,SA O VAD PE MAICA VERONICA CIND PREDICA DUPA SLUJBA O STIMEZ FOARTE MULT DUPA TOATE CITE A PATIMIT INCA DE LA O VARSTA FOARTE FRAGEDA AM AVUT PRIVILEGIUL DE A MA NUMARA PRINTRE CEI CARE A CITIT CELE DOUA VOLUME ALE DINSEI CU,,VIATA MAICEI VERONICA ,,,VEDENIILE ACESTEIA
    PE ATUNCI VOIAM F F F MULT SA INTRU SI EU IN MANASTIRE DAR NU A FOST SA FIE…..DAR AM RAMAS IN CONTINUARE CU ACEIASI CREDINTA IN SUFLET …MARICELA DIN DRAGANESTI JUD GL


Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Bloguieşte pe WordPress.com. | The Pool Theme.
Intrări şi comentarii feeds.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 32 other followers

%d bloggers like this: