scut.jpg

Adolescenţa ! Timpul visării, timpul dorinţelor, timpul speranţelor, timpul planurilor măreţe ! S-a spus, nu de puţine ori, că
adolescenţa este partea cea mai însorită a vieţii omului, perioada marilor căutări şi decizii.
Adolescentul nu poate fi decât entuziast, voios, însetat de cunoştere, hotărât şi într-o continuă căutare : căutare a propriei identităţi, dar şi a tuturor înţelesurilor celor ce-l înconjoară.

Dacă realitatea nu-l mulţumeşte, adolescentul nu intră în panică, ci caută soluţia problemelor sale. Pentru adolescent orice problemă îşi are pe undeva soluţia ei. Întotdeauna soluţia trebuie să existe ! Dacă se întâmplă, totuşi, ca soluţia să se ascundă bine şi să se lase găsită mai greu sau să nu se întrevadă încă, adolescentul nu disperă. El se retrage din lumea aceasta prea complicată şi uneori prea serioasă în lumea unde orice dorinţă, orice speranţă, devine reală. Această lume minunată, lumea adolescenţei, e lumea viselor.

Adolescenţii visează ! Pentru fiecare adolescent există o lume a viselor, care este a lui şi numai a lui. Fiecare tânăr are propria lui lume, unde dorinţele, visurile, aşteptările, aspiraţiile, devin „ realitate ”. Una virtuală, e adevărat, dar una minunată, una care nu dezamăgeşte niciodată şi unde totul devine posibil.

Ce visează tinerii ? Întotdeauna tinerii aspiră spre înalt, deci şi visele lor sunt dintre cele mai măreţe şi mai frumoase. Fie că visează să ajungă mari artişti, oameni de afaceri, politicieni, sportivi celebrii, sau că doar unii, puţini la număr, visează să ajungă sfinţi , visele adolescenţilor sunt sublime pentru că pornesc din puritatea inimii lor. Visele tinerilor par a fi locuri de refugiu şi de protest faţă de lumea reală, care refuză să împlinească dorinţele lor sincere.

Interesant este faptul că tinerii nu se mulţumesc doar să viseze, nu se mulţumesc ca dorinţele lor să materializeze doar în „ lumea viselor”, ci caută momentul potrivit pentru a le transpune în lumea reală. Mai bine spus, lumea viselor nu este altceva decât un imens depozit temporar al tuturor dorinţelor adolescentine. Tânărul este sigur că îşi va putea împlini visele şi în lumea aceasta reală şi momentan ostilă, totul fiind o problemă de timp. La momentul oportun şi propice, tânărul va lupta pentru ca visele sale să devină realitate şi pentru a dovedi că visele pot deveni, totuşi, reale.

Astfel, încet-încet, pe măsură ce unele visele devin realităţi, „ depozitul viselor ” se goleşte şi lumea viselor pare că dispare. Dar nu este aşa, pentru că pe măsură ce unele vise devin realităţi, altele „ se nasc ” în sufletul adolescentin. Lumea viselor adolescentine este nesfârşită !

Din nefericire, adolescenţa nu este decât o treaptă a vieţii noastre. Omul matur nu mai visează, precum adolescentul. Pentru el lumea visurilor nu mai există. Omul matur pare să nu-şi mai amintească nici de adolescenţă, nici de visele ei. Totul a rămas în urmă şi s-a şters din memorie. De aceea maturul nu se mai poate adăposti de realitatea nemiloasă în care trăieşte, ci este nevoit să lupte cu ea clipă de clipă. De aici şi drama omului matur, care nu mai este capabil sau nu mai poate pur şi simplu să mai aibă vigoarea şi entuziasmul adolescentului.

Poate că asta este şi boala acestei lumi pline de suferinţă : oamenii nu mai visează, nu mai speră. Poate că dacă omul matur ar continua să viseze şi să spere, nu ar mai suferi atât. Poate că dacă omul matur ar păstra puţin din spiritul adolescentin, lumea ar fi altfel….
Pr. G. M.

Anunțuri