(vezi si doxologia.ro)

________________________

De curând, mi-a atras atenţia un filmuleţ animat interesant, intitulat “Fard”. Un film scurt, dar cu multe semnificaţii in plan existenţial si, mai ales, in plan duhovnicesc.

Un film care “vorbeşte” despre ceea ce incepem să fim deja, dar vom fi tot mai mult de acum încolo. Un film în alb şi negru, fără culoarea vieţii şi a sufletului, care descrie o lume mohorâtă, mecanică, ultra-tehnologizată, o lume a captivităţii minţii, sentimentelor şi voinţei.

Un anumit tip de  civilizație, construită pe idea fundamentală că „Ceea ce nu vezi nu există” (“What you don’t see doesn’t exist”)  este temporar tulburată după ce un om deschide un pachet enigmatic.

Care….nu conţinea altceva decat o banală lanternă, un obiect învechit şi inutil pentru acest tip de societate nouă. Dar… “cele vechi” pot ascunde într-însele taine adânci… Ele pot, uneori, reînvia trecutul uitat sau pierdut, ne pot revela chiar propria fiinţă  şi persoană.

Cu această lanternă eroul nostru îşi redescoperă adevărata identitate, ascunsă sub un strat subţire de umbră, minciună şi iluzie. El află, astfel, o lumină dincolo de întunericul lumii sale, se priveşte pe sine însuşi “într-o nouă lumină”, înţelege adevărul ce nu trebuia cunoscut şi înţeles…

Adevărul zguduie fiinţa omenească aflată în intunericul ignoranţei şi al necunoştinţei şi provoacă cutremure existenţiale celor ce au fost învăţaţi doctrina cea nouă: „Ceea ce nu vezi nu există” (“What you don’t see doesn’t exist”)  Şi, totuşi, dacă există…..?

Iată, deci, că există!

Finalul ne arată neputinţa omului-nou de a fi altceva decât ceea ce a fost “formatat” şi a ajuns sa fie şi nu ceea ce este cu adevărat, şi imposibilitatea de a-şi schimba starea, viaţa, mintea şi destinul în eternitate…

Tot astfel, şi noi astăzi suntem pregătiți și învățați că există doar ceea ce vor și ne dau ei, “stăpânii lumii noi”, voie “să vedem”, că lumea virtuală tinde să devină “cea adevărată”, că lumea spirituală de fapt nu există pentru că “nu o vedem” și nu avem voie să umblăm după “himere”. Și asta înseamnă “schimbarea minții” dar nu în direcția potrivită, și anume curățirea de patimi și luminarea minții prin harul Duhului Sfânt, o minte înnoită prin har, după învățătura Părinților Bisericii, nu o minte după Hristos și în Hristos, ci adaptarea omului și a minții lui la o nouă “realitate”, falsă, înșelătoare, amăgitoare, virtuală, care să-l țină “captiv” într-un “rai tehnologic” unde toate se desfășoară robotic, precis și total controlabil de către “creatorii” acestei lumi infernale. O minte nu doar schimbată în altceva, ci re-creată, re-formatată, având caracteristicile și compatibilităţile cerute de lumea nouă în care trăiește. O nouă lume, unde toate par ușoare, unde viața este la un standard înalt, dar unde lipsește de fapt totul, lipsește însăși viața! Lipsește Dumnezeu, lipsește dragostea, lipseşte sufletul, lipseşte lumina, un univers unde a strânge pe cineva de mână este “o crimă”, o infracțiune ce nu trebuie săvârșită, dar unde violenţa şi crima sunt subtil ingaduite şi tolerate. “O lume fardată” sau machiată ca să pară cu totul altceva decât este: o impărăţie a răului! O închisoare ermetică pentru condamnaţii şi osandiţii la iad, o imensă cuşcă de la zoo, in care zac inghesuite şi fără speranţă fiinţe indobitocite, sălbăticite, iraţionale, dar cu “învelişul” vopsit sau poleit cu înaltă tehnologie modern, o lume a  circului patetic, cu dresori destoinici şi dresaţi cuminţi şi “cooperanţi”.

O lume nu a persoanelor, ci a “măștilor” fără viață conștientă, o lume fără duh și fără adevăr, o lume de umbre și penumbre, o lume fără spirit și fără speranță, o lume “creată” de diavol cu complicitatea omului, care prin păcatele sale și-a agonisit propriul iad cu “înfățișare vicleană” de rai, un iad poleit tehnologic cu un strat subțire de amăgire și înșelare, o osândă din care, sporadic, prin mila lui Dumnezeu, unii au momente de “trezire” parțială, de revelație existențială.

Filmul ne arată, însă, că “n-avem nici o nădejde”, că totul este controlabil și răul învinge, pentru că nu e un rău oarecare, ci Însuși Răul, adică e puternic și nu poate fi surprins de nimeni și nimic și întotdeauna “sistemul” acesta va găsi soluția revenirii la “plan”.

Sfărşitul “gâlcevei” nu e de fapt sfârşitul problemei, nu e un sfârşit, ci o reasezare a lucrurilor in matca lor “oficială” sau “politic corectă”, o continuare implacabilă a acestui destin tragic, o permanentizare sau o eternizare a acestei lumi crude şi intunecate. O refardare a “rebelilor” care nu sunt pedepsiţi decât prin faptul că sunt “reaşezaţi” cuminţi la locul lor şi işi reiau frumos rolul în această piesă sinistră şi fără final, ceea ce ne duce la concluzia că, într-adevăr, aceasta este, de fapt, cea mai mare osândă: să fii captiv fără scăpare în această lume a umbrelor fără suflet şi fără speranţă, ceea ce echivalează cu propriul iad existenţial. O resemnare că răul tinde să devină atotputernic şi că “sistemul” nu poate fi învins de nimeni…

Poate că filmul se poate înscrie în categoria celor care “ne pregătesc” de această “nouă lume” şi realitate dramatică, dar “machiată”, însă el se poate înscrie şi într-un avertisment, răspicat şi dureros, pentru contemporani, un strigăt disperat care ne previne să luăm aminte la ceea ce suntem şi la ceea ce suntem pe cale să devenim. Oricum, dacă avertismentul este binevenit, finalul nu este in nici un caz unul creştin.

De-ar fi să intrăm și noi, cei de azi, din ce în ce mai mult în acest “plan” diabolic de “fardare”și să devenim captivi într-o astfel de lume a disperării, cred că, paradoxal, tocmai aici putem găsi salvarea: schimbând cumva finalul filmului, în sensul că, dacă nu vom renunța de tot la Hristos și nu-L vom alunga din “lumea nouă”, dacă vom păstra în minte și în memorie ceea ce cândva a fost vizibil, chiar dacă acum se află sub “masca cea nouă”, chipul lui Dumnezeu din noi, dacă vom ști că dincolo de “măști” sunt suflete chemate spre asemănarea cu Dumnezeu, dacă vom avea mereu “o lanternă spirituală” care să ne lumineze calea și în care să ne redescoperim adevărata înfățișare și valoare, chiar și din când în când, adică să păstrăm în noi un dram de credință adevărată, atunci vom reuși să schimbăm “sfârșitul” așteptat de toți “oamenii noi”. Și, prin urmare, vom putea să ne întoarcem în noi și la ceea ce suntem cu adevărat. Ne vom putea întoarce la Hristos și în lumea Lui cea nouă: Împărăția lui Dumnezeu!

Pr. Gabriel Militaru

Deoarece am observat adesea ca multi dintre crestinii nostri ortodocsi nu cunosc semnificatiile acestor slujbe, considerandu-le, de multe ori, simple traditii si nu unele dintre cele mai importante Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe, dar si pentru ca se simte nevoia unor indrumari catehetice mai intensificate, am considerat necesar sa realizez o scurta recenzie a unui indrumator liturgic, aparut de curand de sub tipar, si anume: “Sfantul Botez si Sfanta Cununie azi – indrumator teologic, liturgic si pastoral“.

Indrumatorul ne-a fost daruit de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, care semneaza si Cuvantul inainte al cartii, la ultima conferinta a preotilor din Arhiepiscopia Bucurestilor (toti clericii au primit in dar acest indrumator). Este, asadar, aparut  la Editura Cuvantul Vietii a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, Bucuresti, in cadrul colectiei Pastorul cel Bun, in anul 2011.

Cartea are 106 pagini si urmatorul cuprins:

CUVANT  INAINTE – + Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane – p. 3

SFANTA TAINA A BOTEZULUI. SEMNIFICATII TEOLOGICE SI DUHOVNICESTI – Pr. Asist. Drd. Silviu Tudose – p. 5

SFANTA TAINA A CUNUNIEI. SEMNIFICATII TEOLOGICE SI DUHOVNICESTI – Pr. Asist. Drd. Silviu Tudose – p. 29

CE PRACTICI NELITURGICE SI NECANONICE SE INTALNESC LA SAVARSIREA TAINEI SFANTULUI BOTEZ? – Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula – p. 49

PRACTICI NELITURGICE SI NECANONICE INTALNITE LA SAVARSIREA TAINEI CUNUNIEI? – Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula – p. 57

INDRUMARI PASTORALE PRIVITOARE LA TAINA SFANTULUI BOTEZ – Pr. Lect. Dr. Marian Mihai – p. 69

INDRUMARI PASTORALE PRIVITOARE LA TAINA SFINTEI CUNUNII – Pr. Lect. Dr. Marian Mihai – p. 88

In cele ce urmeaza, vom reda anumite idei, pasaje, invataturi, semnificatii  si aspecte din indrumator, care ni s-au parut esentiale pentru cunoasterea invataturii si ritualului liturgic ortodox al celor doua Sfinte Taine prezentate, dar si pentru pregatirea si raportarea corecta a crestinilor nostri la primirea cu vrednicie a harului dumnezeiesc care se revarsa asupra lor la aceste Sfinte Taine.

+++

p. 6: “Sfantul Botez este desavarsit, dar nu desavarseste pe cel ce nu implineste poruncile.” Sf. Marcu Ascetul

p. 7: Mantuitorul a vindecat multi copii pentru credinta parintilor lor; credinta pruncilor este suplinita de cea a parintilor care cer botezul si a nasilor, care devin parinti spirituali; se adauga credinta preotului care savarseste botezul si a comunitatii din care cel nou-botezat face parte.

p. 15: Vasul cu apa pentru Botez se numeste cristelnita sau colimvitra.

p. 17: Taina Mirungerii este privita ca Cincizecime personala.

p. 20: Tunderea pruncului la Botez se face in chipul crucii, iar parul taiat se arunca in cristelnita; el reprezinta o parga sau o prima jertfa a trupului omenesc, adusa lui Hristos.  

p.  34: In timpul slujbei Cununiei, mirele sta in dreapta, iar mireasa la stanga, langa inima lui.

p. 43: Dupa opt zile de la savarsirea Sfintei Taine a Cununiei, sau intr-o zi cat mai apropiata de aceasta, mirii se intorc la biserica impreuna cu nasii lor pentru “iesirea la biserica” sau “dezlegarea cununiilor”. Denumirile acestea amintesc de epoca veche, in care depunerea cununiilor se facea in a opta zi dupa Cununie, nu la finalul ei, asa cum se intampla astazi. Atunci mirii purtau cununi din flori, timp de opt zile si care erau dezlegate acum de episcope sau preot, inaintea usilor bisericii sau in pronaos.

p. 45: “Nunta este o mare taina. Unirea dintre barbat si femeie este inchipuirea unirii dintre Hristos si Biserica. De aceea, sa nu te gandesti la casatorie in mod superficial si nici sa nu astepti zestre de la celalalt.  Casatoria nu este o afacere, ci o comuniune de viata.” Sf. Ioan Gura de Aur

p. 51: Copiilor parasiti, lepadati sau gasiti, despre care nu se stie daca au fost botezati, li se administreaza botezul, conditionat: “Se boteaza….daca nu a fost botezat….”

p. 51: Nasii trebuie sa fie ortodocsi, indiferent daca sunt tineri sau in varsta, casatoriti sau nu. Copiii nematuri nu pot fi nasi.

p. 51: Botezul poate fi savarsit in orice perioada a anului bisericesc, fara sa aiba restrictii legate mai ales de zilele de post sau posturile de durata, numai ca aici trebuie avut in  vedere faptul ca, slujba fiind urmata de o masa festiva, aceasta trebuie sa fie de post.

p. 52: Ar fi de dorit ca pruncii sa fie botezati cat mai curand dupa nastere, intre 8 si 40 de zile, conform randuielilor liturgice.

p. 53-54: Pretentia unor parinti de a-si boteza copiii singuri, si nu impreuna cu alti prunci, nu este indreptatita si nu trebuie acceptata, deoarece ea este o dovada de egoism si o sfidare a duhului comunitar care caracterizeaza viata si lucrarea sfintitoare a Bisericii.

p. 54: Obiceiul mai nou de a se folosi apa calda la savarsirea Tainei Botezului nu se justifica, fiindca nu este confirmata de Traditie.

p. 55: Numele dat pruncului la Botez trebuie sa fie unul, deoarece o persoana nu are decat o identitate.

p. 58: Nu este ingaduita casatoria dintre un ortodox si romano-catolic sau protestant si cu atat mai mult cu un evreu sau musulman.

p. 58: Casatoriile mixte se savarsesc numai cu dezlegarea sau dispensa chiriarhului locului (episcopului).

p. 58: Cununia nu se oficiaza sotilor divortati si recasatoriti intre ei, deoarece ei revin la o stare de normalitate. Cununia nu se poate repeta in aceasta situatie.

p. 59: Moda mai noua, ca nasii sa fie de aceeasi varsta cu finii sau chiar mai tineri, nu este una duhovniceasca. De asemenea, nu se admit nasii de alta confesiune si cu atat mai mult de alta religie.

p. 59: Nunta nu trebuie savarsita in bisericile manastiresti, ci in cele parohiale.

p. 60: Savarsirea Tainei Nuntii in post este lipsa de respect fata de cele sfinte, iar asemenea casatorii nu dureaza mult.

p. 61: Spovedirea si impartasirea tinerilor inainte de Cununie ar trebui sa devina regula obligatorie pastorala.

p. 62: Logodna nu da dreptul la consumarea vietii conjugale, fiind doar o arvuna, o chezasie, o promisiune sau o fagaduinta de a intemeia o familie. Numai Taina Cununiei da dreptul la aceasta.

p. 65-66: “Casatoria alba” este o practica gresita. Biserica nu accepta o asemenea casatorie si este impotriva ei.

p. 74: Este indicat ca numele ales la Botez sa fie unul singur si sa fie nume de sfant.

p. 75: Pr. Ilie Cleopa: “ Nu se pun doua nume la botez in veac! Numai unul si ortodox! Niciodata sa nu puneti doua nume la copii. Unul si ortodox! Ca particica este pentru un suflet, nu pentru doua.”

p. 76: La Sfantul Botez este suficient sa fie un singur nas, de va fi copilul baiat sa fie purtat in brate de nas, iar, de va fi fata, sa fie tinut in brate de catre nasa.

p. 77: Biserica dezaproba obiceiul de a lua mai multi nasi la botez.

p. 77: Nasii de la botez, ca parinti spirituali, sunt trecuti pe pomelnic inaintea parintilor trupesti.

p. 77: Pr. Cleopa: “ Cel mai mare neam nu-I tata si mama, nici sotia, nici sotul, ci preotul care ne-a botezat, al doilea este nasul de botez, al treilea –pentru care suntem cununati- nasul de cununie.”

p. 80: Untdelemnul sfintit de la Botez poate fi folosit cu evlavie la arderea candelei. Cat despre turnarea acestuia in baia de acasa a copilului, consideram ca acest lucru nu este potrivit, deoarece el a fost destinat spre a fi folosit o singura data si anume pentru baia Botezului, care nu se mai repeta.

p. 84: “Sfintele Taine ale Bisericii nu reprezinta o lucrare magica, care sa ne asigure, in mod automat, Imparatia Cerurilor. Se cere con-lucrare, incepand cu Botezul, cand ne lepadam de satana si ne unim cu Hristos, continuand cu celelalte Sfinte Taine, care cer din partea noastra o permanenta si responsabila angajare personala.”

p. 85: Rugaciunea facuta in atmosfera de familie, inainte de culcare sau la masa, il face pe copil sa se simta intr-o armonie si comuniune nu numai cu cei ai casei, ci si cu Dumnezeu si cu Sfintii Sai.

p. 86: Un lucru important este sa obisnuim copiii cu citirea cartilor sfinte. Indemnul Sf. Ioan Gura de Aur:”Sa nu auda copilul basme prostesti si babesti! Cand este plictisit din pricina lectiilor, povesteste-I istorisiri sfinte – fiindca sufletului ii place sa auda povestiri din vechime..”

p. 89: Se recomanda ca ambii soti sa aleaga acelasi duhovnic.

p. 90: Pentru o viata de familie care sa dainuie este foarte important sa alegem matur si cu multa responsabilitate persoana care ne va insoti, sa cunoastem profund ceea ce dorim de la viata, si la ce ne asteptam din acest trai impreuna. Sa cautam persoana care sa aiba, inainte de toate, virtuti crestinesti: frumusete launtrica, inaintea celei trupesti, bogatie sufleteasca, inaintea celei materiale; curatenia sufleteasca, inaintea impodobirii exterioare, care ne va putea sprijini spre acest urcus asumat, care se numeste familie.

p. 92: Nu pot fi cununate mai multe perechi deodata pentru ca prin Cununie se intemeiaza un singur cuplu, adica o singura familie noua.

p. 93: Trebuie respinsa practica intalnita pe alocuri de a se angaja in actul casatoriei mai multe perechi de nasi.

p. 103: Daca ne pregatim sa primim Sfanta Euharistie (Impartasanie), trebuie sa ne abtinem de la relatiile trupesti; la fel suntem chemati sa postim in ceea ce priveste relatiile intime in ziua praznicelor imparatesti si in ajunul acestora, in ziua de duminica si in ajunul acesteia, la sarbatorile sfintilor mari si in ajunul acestora.

p. 103: Sf. Ioan Gura de Aur: “Casatoria este limanul castitatii pentru cei ce doresc sa o foloseasca cum trebuie si il fereste pe om de salbaticirea firii sale.”

p. 104: Un loc de rugaciune, amenajat cu icoane, candela, catuie pentru tamaie, este bine sa fie inima fiecarei case.

p. 104: In afara de icoana Mantuitorului si a Maicii Domnului pe care fiecare crestin este bine sa le aiba in casa, este potrivit sa zugravim si icoana sfantului ocrotitor.

p. 105: Sf. Ioan Gura de Aur: “Rugaciunea unita a sotului cu sotia este o mare forta.”

+++

Nadajduim ca parcurgerea celor de mai sus va izvori in sufletele credinciosilor ortodocsi dorinta de a lectura acest indrumator, dar si de a-si insusi corect invataturile canonice ale Sfintei Biserici Ortodoxe referitoare la savarsirea Sfintelor Taine  si “va indemna pe toti la o mai buna pregatire pentru primirea lor ca daruri si lucrari sfinte si sfintitoare in viata crestinului si a Bisericii.”

Pr. Gabriel Militaru

CELE PAISPREZECE PRICINI PENTRU CARE VOR FI JUDECATI PARINTII CARE NU-SI CRESC COPIII IN FRICA SI CERTAREA DOMNULUI

 (sursa foto: sfaturiortodoxe.ro)

“V-am vorbit deunazi despre pedeapsa copiilor care nu asculta de parintii lor. Astazi am sa va spun ceva  despre cele paisprezece pricini, pentru care se vor judeca parintii care nu-si cresc copiii in frica si certarea Domnului. Si iata ce am a va spune:

1. Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu si cu cei credinciosi ea se formeaza o data in sanul mamei  (Sirah 1, 14). Ati auzit in dumnezeiasca Scriptura ca Dumnezeu porunceste in Legea Veche sa nu trecem cu vederea dobitoacele vrajmasilor nostri, cand acelea vor patimi rau (Iesirea 23, 4-5). Deci prima pedeapsa pe care o da Dumnezeu parintilor care nu se ingrijesc de a-si creste fiii in frica si certarea Domnului este tocmai pentru aceasta  adanca nepasare a lor; caci nevorbind ei a se ingriji de cresterea fiilor lor dupa voia Domnului, prin aceasta ii au mai rau decat pe niste dobitoace straine.

Calul neimblanzit ajunge naravas, asa si un copil lasat in voia lui ajunge rau-crescut (Sirah 30, 8).

Cu frica Domnului se abate tot omul de la rau. Cu acesta frica si proorocul David pururea se impodobea spre a nu gresi; de aceea si zice: de-a pururea vedeam pe Domnul inaintea mea, ca sa nu gresesc. Apoi Sfantul Ioan  Scararul ne sfatuieste zicand: „Sa ne temem de Dumnezeu macar cum ne temem de fiara”.

Marele Vasile si Sfantul Dorotei si altii dintre Sfintii Parinti arata ca sunt doua frici de Dumnezeu: Prima este a celor noi incepatori, care nu fac binele pentru Dumnezeu, ci fiindca se tem de muncile viitoare; iar a doua este  frica Domnului cea curata, care ramane in veacul veacului (Psalm 18, 10).

Aceasta se naste din dragostea de Dumnezeu si este o frica fireasca, nu de rob sau sluga, ci frica de a nu pierde dragostea lui Dumnezeu; si cu aceasta frica se tem de Dumnezeu toti cei ce Il iubesc pe El foarte. Despre aceasta zice psalmistul: Temeti-va de Domnul toti sfintii Lui (Psalm 33, 9).

Cu acesta frica nascuta din dragostea de Dumnezeu era imbracat marele Antonie, cand zicea: „Eu nu ma tem de Dumnezeu, fiindca Il iubesc pe El”. Este acea dragoste care scoate afara frica, despre care zice dumnezeiescul Evanghelist Ioan in epistola sa soborniceasca. Dar sa se stie, ca nu poate cineva sa castige frica cea desavarsita, de nu o va castiga mai inainte pe cea dintai. Asadar, inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu, iar sfarsitul este dragostea de Dumnezeu sau, mai bine-zis, sfarsitul este desavarsita si curata frica, care se naste din dragostea de Dumnezeu.

Deci  frica  cea  deplina  si  desavarsita  a  sfintilor,  cu  care  ei  se  tem  de  Dumnezeu,  are inaintemergatoare frica cea din nou incepator, care se mai numeste si incepatoare.

Mustra pe fiul tau si el iti va fi odihna si iti va face placere sufletului tau (Pilde 29, 17).”

(Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol. 11)

VA INVITAM LA PELERINAJUL “PE URMELE PARINTELUI ARSENIE BOCA”! Perioada: 3 zile: 19-21 august (vineri-duminica) ZIUA 1: 19 august – Plecare din Bucuresti – Manastirea Curtea de Arges – Transfagarasanul – Manastirea Cartisoara – Manastirea Sambata de sus (cazare hotel); ZIUA 2: 20 august – Manastirea Sambata de Sus – Sibiu (vizitare Catedrala Mitropolitana) – Manastirea Orlat – Manastirea Foltea – Manastirea Strungari- Manastirea Afteia – Hunedoara(cazare hotel); ZIUA 3: 21 august – Hunedoara – Manastirea Prislop (mormantul parintelui Arsenie Boca) – Manastirea Colt – Manastirea Lainici – Manastirea Locurele – Manastirea Samurcasesti (Ciorogarla) – sosire Bucuresti. Pret: 265 lei Pretul include: – Transport cu autocar modern (mercedes), dotat cu aer conditionar, statie amplificare etc. – Cazare 2 nopti la hoteluri de 3 stele, in camere duble, dotate cu televizor, baie interioara etc. Grupul beneficiaza de preot insotitor. Relatii si inscrieri la telefon: 0765.529.362- Otilia Va asteptam! 

“Apărător neînfricat al credintei si patriei străbune, mare ctitor de lăcasuri sfinte, Stefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi si din necazuri.”

(sursa foto)

cantata de copii

“Din gura pruncilor si a celor ce sug ai savarsit lauda, pentru vrajmasii Tai, ca sa amutesti pe vrajmas si pe razbunator” (Psalmul 8, 2)

La Duminica I după Rusalii

Atunci răspunzînd Petru a zis: «Iată noi am lăsat toate şi am urmat Ţie»

Suntem încă sub impresia strălucitului praznic al Rusaliilor, cînd, potrivit făgăduinţei Mîntuitorului Iisus Hristos, Duhul Sfînt s-a pogorît peste ucenici şi apostoli. Ne mai răsună şi astăzi în minte cuvintele, asemenea unui testament, «şi veţi lua putere, venind Duhul Sfînt peste voi şi îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi Samaria şi pînă la marginea pămîntului» (Fapte I, 8). Şi din clipa aceea, Domnul sporea zilnic obştea celor care se mîntuiau (Fapte II, 47).

De la aceste cuvinte mărturisite de către Sfîntul Apostol Luca să ridicăm puţin ochii sufletului nostru şi să privim cîmpurile, holdele şi mările vieţii şi să vedem cetele nenumărate de sfinţi, prooroci, apostoli, mucenici, mărturisitori şi cuvioşi care au lăsat toate şi au urmat lui Hristos. Vom vedea pe toţi sfinţii strînşi laolaltă în aria dumnezeieştii noastre biserici purtînd cununile biruinţei şi Învierii. De aceea astăzi cinstim cu cîntări de laude pe sfinţii apostoli, ierarhi şi dascăli, bărbaţi şi femei, mucenici şi pustnici, pe sfinţii lui Dumnezeu şi pe cei care — mult mai mulţi — numai Dumnezeu îi ştie.

Azila Duminica TuturorSfinţilor gîndul nostru se întoarcela Sfînta Evangheliepe care aţi ascultat-o şi care spune : «oricine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri» (Matei X, 32). Iată prima condiţie pe care o pune Hristos celor ce vor să-L urmeze. Este mărturisirea dumnezeirii Sale care izvorăşte numai dintr-o credinţă puternică, dintr-o dragoste fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru oameni. În această îmbrăţişare a iubirii divine Dumnezeu şi credinciosul se unesc într-o fiinţă, iar mărturisirea lui Hristos devine dovada filiaţiunii noastre spirituale. Această mărturisire este nu numai un cuvînt, o vestire, o comunicare. Ea este împletită cu pilda vieţii sale personale în care virtuţile creştine trebuie să strălucească asemenea diamantelor din cununa Divinului Împărat. Prin fiecare faptă bună, prin fiecare act de virtute, de milostenie, de pace, de jertfă, mărturisirea se confundă cu însăşi viaţa în Hristos. În actul subiectiv al mărturisirii lui Hristos se disting două linii deosebite : convingerea sinceră a adevărului mărturisit şi bucuria lăuntrică de a te simţi una cu Hristos. În acelaşi timp, mărturisirea devine o rugăciune, o dăruire, o jertfă. Omul în fata lui Hristos-Dumnezeu, îmbracă haina smereniei şi aşează la picioarele Învăţătorului darul credinţei, al conştiinţei şi al inimii sale. Astfel mărturisirea devine un imn de slavă adus Creatorului, un imn de biruinţă şi de fericire pentru bucuria mîntuirii. În clipa aceea cel ce mărturiseşte poate folosi cuvintele Marelui apostol Pavel care spunea : «nu mai trăiesc eu, ci Hristos este cel ce trăieşte în mine».

Acest proces sufletesc a avut loc în cugetele nenumăratelor cete de sfinţi pe care biserica noastră îi venerează şi cinsteşte astăzi. De bună seamă că un sfînt ca Iustin Martirul şi Filosoful a pătruns cu spiritul său ascuţit în taina mărturisirii lui Hristos. În Dialogul cu iudeul Trifon a înfăţişat toate aspectele şi poziţiile conştiinţei creştine, văzînd în persoana Mîntuitorului «împlinirea legii şi a proorocilor». Această conştiinţă i-a dat puterea de a trăi şi a muri cu Hristos. Iar un sfînt ca Ignatie Teoforul, care după o pioasă tradiţie ar fi fost acel copil pe care l-a aşezat Iisus în mijlocul sfinţilor apostoli cînd le-a zis «de nu veţi fi ca pruncii nu veţi intra în împărăţia cerurilor» (Matei XVIII, 3—4), ajungînd episcop al Antiohiei, înainte de a fi aruncat în circ la lei, este invitat să jertfească zeilor. Bătrînul episcop şi martir, cu un zîmbet de o divină bunătate şi blîndeţe le-a răspuns : «optzeci şi şase de ani m-a ajutat şi m-a întărit Stăpînul Meu, cum aş putea acum să-L trădez ?»

Toţi sfinţii au dovedit că iubesc mai mult pe Dumnezeu decît lucrurile trecătoare şi cu toţi au slujit lui Hristos, fiecare în felul său, după darul şi chemarea pe care a avut-o. Unii au fost prooroci, alţii dascăli sau preoţi : unii au avut darul vorbirii în limbi iar alţii au mers pînă la marginile lumii propovăduind Evanghelia lui Hristos. Unii s-au pustnicit în scorburi, peşteri şi în crăpăturile pământului, iar alţii au proslăvit pe Mîntuitorul de la înaltele catedre sau altare ale bisericii. Unii au suferit munci şi chinuri fiind aruncaţi în mare sau în cazane cu ulei fiert, traşi pe roată sau pe grătare înroşite cu foc. Unii au fost daţi hrană fiarelor, îngheţaţi de vii sau arşi pe rug. Unii au trăit în feciorie luptîndu-se cu patimile, iar alţii dăruind averile la săraci, au trăit în lipsuri şi suferinţe, cu toţii au lăudat pe Hristos în trupul şi sufletul lor.

În felul acesta comoara nepreţuită a sfinţilor bisericii ce au mărturisit dumnezeirea lui Hristos, constituie biserica triumfătoare şi într-însa ei se bucură de vederea Sfintei Treimi. Acum ei văd şi trăiesc adevărul din cuvintele Mîntuitorului grăite lumii «cel ce mă vede pe Mine vede pe Tatăl» (Ioan XII, 45). Astfel cu toţii au primit răsplata făgăduită de Domnul prin cuvintele : «oricine au lăsat case, fraţi sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru numele Meu, înmulţit va lua şi va moşteni viaţa cea veşnică» (Matei XIX, 28).

Prin prăznuirea Tuturor Sfinţilor, astăzi, în prima duminică după pogorîrea Duhului Sfînt, avem impresia apropierii cerului de noi oamenii. Avem imaginea strălucitoare a fericirii veşnice reflectată în cristalul credinţei din sufletul nostru. Avem impresia că glasul lui Iisus Hristos răsună în străfundul conştiinţei noastre zicînd : «Iată pentru ce M-am pogorît din ceruri şi M-am întrupat, pentru a vă aduce din nou, asemenea oii celei rătăcite, la staulul cel ceresc, acasă. Pentru aceasta v-am trimis pe Mîngîietorul, duhul adevărului carele vă învaţă pe voi toate. Iată pe cei care au urmat cuvîntul Meu cum împodobesc galeria cerească a împărăţiei celei veşnice şi azi iau parte la praznicul sărbătoririi lor, cîntînd cu toţii — Ava ! Părinte».

Din sărbătoarea aceasta a prăznuirii Tuturor Sfinţilor, sufletul nostru primeşte încredinţarea eforturilor sale pe calea virtuţii. Viaţa lor constituie o variată pildă de urmat. Luînd în minte cuvintele Sfîntului apostol Pavel scrise evreilor : «aduceţi-vă aminte de mai marii voştri care v-au grăit vouă cuvîntul lui Dumnezeu, priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi le urmaţi credinţa» (Evrei XIII, 7) fiinţa noastră simte greutatea celor două milenii de viaţă, de experienţă şi de jertfă creştină. Moştenitori ai tezaurului sfintei noastre tradiţii şi datori de a purta mai departe generaţiilor lumina credinţei şi a sfinţeniei, vedem în imaginea strălucitoare a praznicului Tuturor Sfinţilor, împlinirea făgăduinţelor şi a idealului nostru cel mai sfînt. Văzînd în persoana lor pe apropiaţii noştri, pe prietenii lui Dumnezeu, întemeiaţi pe cuvintele Mîntuitorului: «voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu» (Ioan XV, 14) apelăm la ajutorul lor în rugăciunile noastre. Dumnezeu ii va asculta aşa cum a ascultat pe Moise, cînd s-a rugat pentru poporul său (Ieşire XXXII, 11—14), cum a ascultat pe profetul Ilie şi a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului (II Regi XVII, 21—22) şi a coborît foc asupra jertfei sale (I Regi XVIII, 36—39) şi cum a ascultat rugăciunea lui Zaharia tatăl Sfîntului Ioan Botezătorul (Luca I, 13). De asemenea Sfîntul apostol Pavel ne îndeamnă să facem rugăciuni zicînd: «vă îndemn înainte de toate să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii căci acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină» (I Tim. II, 1—4).

În complexul vieţii noastre arătăm o grijă deosebită pentru noi înşine, pentru un confort mai mare ; avem o dorinţă cît mai mare pentru afirmarea personalităţii noastre. Cu firea noastră slabă vedem că mai sunt locuri în lume unde iubirea şi pacea sunt desconsiderate şi dragostea de oameni suferă, unde mai curge sînge de frate, de om, în războaie nedrepte. În această ambianţă a vieţii, să ridicăm ochii noştri spre imaginea sărbătorească a praznicului Tuturor Sfinţilor, şi într-însa să vedem armonia şi idealul pentru care trebuie să luptăm în viaţă : binele, pacea şi fericirea oamenilor. Şi ca un omagiu adus lor să le spunem : Cum să vă numim pe voi sfinţilor ? Ce glas să înălţăm spre proslăvirea voastră ? Să deschidem fila de acatist şi să vă grăim în versul tăcut al murmurărilor duhovniceşti: «Bucuraţi-vă sfinţilor din toată lumea, din toate neamurile pămîntului, din toate graiurile şi toate culorile,

«Bucuraţi-vă sobor al proorocilor, al apostolilor şi ucenicilor ai Domnului,

«Bucuraţi-vă mari dascăli ai lumii şi ierarhi, cuvioşi şi cuvioase, ce aţi mărturisit pe Hristos fiu al lui Dumnezeu,

«Bucuraţi-vă pustnici şi sihaştri, mucenici şi muceniţe, ostaşi şi robi, tineri şi bătrîni,

«Bucuraţi-vă sfinţilor din toată lumea şi vă rugaţi lui Dumnezeu pentru noi».

Pr. David Popescu

(Publicata in rev. Glasul Bisericii, nr. 5-6/1971, pag. 448-450)

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Vezi si:

2010 – Predica la Duminica I dupa Rusalii, a tuturor Sfintilor – Arhid. prof. dr. Petre I. David

2009 - Predica la Duminica I dupa Rusalii, a Tuturor Sfintilor – Pr. prof. Ioan G. Coman