“Chipul nemuritor al lui Dumnezeu”

“Nu va grabiti, rogu-va, sa judecati acest text al nostru pentru lipsa de cuviosenie. Nu spuneti ca autorul lui a aflat vreun caz intamplator si izolat si vine sa vi-l arate.

Cazul acesta poate ca este singular. Insa nu se intampla intr-o perioada de tulburare bisericeasca, nici nu este produsul vreunei hirotoniri cu bacsis. Este un caz absolut legal, pecetluit de doua mari personalitati bisericesti, cinstite de Biserica noastra ca sfinti. Unul a savarsit fapta, iar celalalt a cinstit-o.

Ne aflam in cetatea Neocezareea din Pont. Este orasul in care s-a nascut cunoscutul Sfant Grigorie Taumaturgul, care a studiat in Cezareea Palestinei, alaturi de Origen, iar mai tarziu, in anul 238, s-a intors in patria sa spre a fi numit primul episcop al ei.

Stradaniile Sfantului si facatorului de minuni Grigorie pentru increstinarea regiunii acesteia, incununate cu un success deplin, sunt cunoscute. Odata, cei care traiau in Comana, oras invecinat cu Neocezareea, i-au cerut Sfantului Grigorie sa-I viziteze si sa intemeieze o biserica care sa aiba si episcop. Sfantul a ajuns in oras si a ramas multe zile acolo, inflacarand cu predicile lui ravna locuitorilor spre o viata dreapta crestina. La scurt timp a aparut problema alegerii episcopului.

Locuitorii, avand drept exemplu pe insusi Sfantul Grigorie, au propus sa fie ales un episcop din locurile acelea, care, in acelasi timp, sa aiba si harisma oratoriei. Insa, fiecare regiune staruia sa fie ales candidatul ei. Atunci, Sfantul Grigorie a spus ca ar putea sa caute pe cineva dintre locuitorii necunoscuti si neoficiali din oras. Propunerea lui i-a scandalizat pe multi. A fost considerata ca o “jignire”. Iar cineva s-a impotrivit cu putere, aducand argumentul ca este cu neputinta sa fie ales in rang inalt “un nevrednic”, de vreme ce, mai inainte, au fost respinsi cei cu adevarat vrednici. Si in continuare, acelasi, cu un ton ironic, i-a spus Sfantului Grigorie ca, de vreme ce propune ca biserica lor sa fie condusa de un “sarman”, de ce nu l-ar alege episcop pe Alexandru, carbunarul.

Deodata, Sfantului Grigorie i-a trecut prin gand ca poate propunerea cu Alexandru carbunarul n-a fost intamplatoare, ci s-a aratat voia lui Dumnezeu. A intrebat indata cine este acest Alexandru. Unul dintre ei, glumind, l-a adus in fata episcopului. Era imbracat in zdrente murdare, iar fata si intregul corp ii erau negre de la carbuni. Toti au inceput sa rada. Insa cu discernamant Sfantul Grigorie vedea alte lucruri. A observat ca modul lui de viata nu se datora saraciei in care traia, ci alegerii sale, determinate de o oarecare morala filosofica.

Dupa aceasta evaluare pe care a facut-o carbunarului, Sfantul Grigorie l-a luat deoparte si a aflat in amanunt lucruri referitoare la modul lui de viata. In continuare l-a incredintat alor sai pentru a-l spala si imbraca, iar Sfantul s-a intors in adunarea credinciosilor. Atunci cand Alexandru a venit in adunare, curat si bine imbracat, lumea s-a mirat, vazand un alt om. Sfantul Grigorie le-a aratat cat de gresita este judecata noastra, atunci cand suntem atenti la exteriorul unui om si nu la adancimea lui interioara.

Sfarsitul adunarii s-a facut in biserica, unde Sfantul Grigorie l-a hirotonit pe Alexandru, carbunarul, ca episcop. Apoi i-a cerut noului episcop sa propovaduiasca cuvantul dumnezeiesc. Nici aici Sfantul Grigorie nu s-a inselat. Cuvantul nu era mestesugit si impodobit, dar era plin de continut.

Un tanar, care provenea din Atena si se mandrea cu cuvantul lui frumos si ticluit, a zambit auzind “cuvintele dezordonat asezate” ale noului episcop. Insa episcopul si-a revenit repede, “prin vedere dumnezeiasca”. A vazut un stol de porumbei, care straluceau negrait, si totodata a auzit glas dumnezeiesc care zicea: “porumbeii acestia sunt ai lui Alexandru”.

Acum, cand am ajuns la final, e de asteptat ca cineva sa se intrebe unde se afla in intamplarea noastra cealalta personalitate sfanta care, dupa cum am spus, “a cinstit” fapta Sfantului Grigorie. Cealalta personalitate a fost Sfantul Grigorie de Nyssa, care a descris povestirea noastra. Intr-adevar, toate informatiile de mai sus le avem din viata lui Grigorie al Neocezareei, pe care a scris-o Grigorie de Nyssa.”

(Text preluat din cartea “Momente din vremea parintilor” a lui Ilias Voulgarahis, aparuta la Editura Egumenita, Galati, 2009)