Gaudeamus 2009

28/11/2009 at 18:02 | In articole, evenimente | 1 Comment

Astazi am vizitat cu mult interes targul international de carte Gaudeamus 2009 de la complexul Romexpo din Bucuresti. Am mers plin de entuziasm si m-am intors plin de…. mahnire. N-as vrea sa fiu tocmai eu, pacatosul si putin cititul, atat de mandru si semet incat sa realizez un articol ultra critic vis a vis de aceasta editie a targului. Voi incerca, totusi, sa astern cateva impresii personale, sincere si dezinteresate, in randuriel cele ce urmeaza.

Dupa ce, in loc de bun venit, am fost izbit de la intrare de un val de caldura “alizee”, am ramas mut de cata lume “intelectuala” exista in Bucuresti, avida de lectura, de cultura.  Lume multa, aglomeratie mare… milioane de carti, mult prea multe pentru un biet cititor-muritor ca mine, caruia i-ar fi trebuie vreo zi intreaga, cel putin, ca sa reuseasca sa treaca pe la toate standurile editurilor si doar sa priveasca in treacat rafturile cu carti, fara a mai avea pretentia de a le “cerceta” pret de cateva secunde pe cele aparent interesante.

Caldura mare “monser”, cum ar zice Caragiale, agitatie, oboseala, dureri de spate si …… 4 lei intrarea pentru adulti (elevi si studenti gratuit, numai cu carnetul)! Iesirea gratuita, cine mai scapa! :)

Carti multe, multe….. cateva edituri consacrate si multe edituri dintre cele mai exotice si ca nume, dar mai ales ca titluri de carti editate. Milioane de carti…… extrem de multe de slaba factura (dupa gustul meu, desigur), beletristica de prost gust, cu balauri, dragoni, fantome si tot felul de necurati,  carti ezoterice, retete sigure pentru o viata fericita si prospera etc. Adica tot arsenalul de nimicuri care, culmea, “se cauta”.

M-am apropiat apoi cu speranta spre standurile  cu cartile unor edituri mai “clasice”, gen Humanitas, Polirom si altele. Aici, desi se mai gasesc si carti interesante, preturile piperate afisate, dar si reducerile neinsemnate, m-au descurajat rapid si definitiv.

Asa stand lucrurile, am alergat la ultima mea speranta: editurile de carte religoasa! Aproape acelasi lucru: noutati putine, preturi mari, reduceri nesemnificative. Poate doar la editura Sophia reducerile erau mai importante (cam 20%).

Concluzia mea: desi targul are deziderate sublime si sloganuri pe masura ( “Gaudeamus- carte de invatatura” sau “Cand literatura schimba fata lumii“), realitatea, perceputa de mine desigur, este cu totul alta. El este in fapt o mare oportunitate de afacere pentru edituri, o sansa de a vinde tot ceea ce nu se vinde de obicei (pentru ca la aglomeratie se cumpara orice) peste an, fara sa ii pese cuiva de cititori, de progresul lor intelectual si cultural, ori sa preocupe pe cineva ridicarea prin cultura a acestui neam.

Si, totusi, nu as vrea sa se creada ca nu veti gasi nimic bun la acest targ. Pe ici pe colo se mai gasesc si cateva carti bune, sau poate mai multe, pe care eu nu le-am putut “detecta”. Pentru cei care doresc insa sa o faca, mai este timp pana maine cand targul se va incheia. Mult succes!

Cateva imagini de la targ:

(foto personale)

Revista oficiala a targului:

Iata si cateva dintre cartile mai noi sau mai putin noi, din sfera religioasa, care ni s-au parut interesante:

Parintele Arsenie Boca un sfant al zilelor noastre, Dan Lucinescu, Editura Siaj, 2009

la targ 10 lei

Cuviosul Iosif Isihastul, Editura Evanghelismos, 2009

la targ 11 lei

Casatoria cale spre sfintenie, David si Mary Ford, Editura Sophia, 2007

la targ 10 lei

Cuvant si taina la Origen, Hans Urs von Balthasar, Editura Galaxia Gutenberg, 2007

la targ 6 lei

Noi in Sfanta Treime, Tomas Spidlik, Editura Galaxia Gutenberg, 2003

la targ 5 lei

Imn pentru crucea purtata, Virgil Maxim, Editura Antim, 2002

la targ 16 lei

Pr. Gabriel

Uluitoare ipoteza greceasca: Sfantul Apostol Andrei a petrecut in Dacia 20 de ani!

28/11/2009 at 10:48 | In articole, interesant, spiritualitate | Leave a Comment

“Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia  dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!

In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din  uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o “secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera sa.

«Cartierul general» din Dobrogea, cel mai iubit, dupa Hristos

Alexandrou explica aceasta lunga ramanere a apostolului  in Scytia Minor prin faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci  deoarece erau monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert. Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice, dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos. “Cred ca Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut calatorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde sacrificiul uman era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa treaca prin astfel de lucruri si cand a venit la daci… unde grecii si evreii erau acceptati in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri asceti, se intelege cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu era numai mai buna decat a lor, ci si o continuare a vechii religii. Au privit religia nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci de ani inseamna mult si se intelege de ce  romanii isi amintesc de el mai mult decat de alte traditii”, mai spune cercetatorul grec.

A fost Sfântul Andrei martirizat in timpul imparatului Traian?

George Alexandrou acorda o mare credibilitate traditiilor romanesti despre Apostolul Andrei, pe care le considera “cele mai de nadejde”. In baza lor, afirma ca, la vremea martiriului, apostolul ar fi avut 85 de ani, poate chiar 95. Totodata, cercetatorul grec este de parere ca martiriul lui nu ar fi avut loc pe vremea lui Domitian sau Nero, conform traditiilor grecesti, ci la inceputul celui de-al doilea secol, pe vremea domniei lui Traian, intre anii 95 d.Hr. si 105 d.Hr. El ia de baza traditiile romanesti si versiunea Sfantului Grigore de Tours a “Faptelor lui Andrei”, in care se spune ca inainte de martiriu, apostolul a avut un vis in care si-a vazut fratele Petru si pe Ioan Evanghelistul in Rai. Aceasta ar putea fi o referire indirecta la faptul ca apostolii Petru si Ioan murisera deja. Sfantul Epiphanius spune acelasi lucru, la fel si Pseudo-Abdia, episcopul Babilonului. De altfel, traditia greaca plaseaza moartea misterioasa a Sfantului Ioan Evanghelistul din Efes (cum ca ar fi fost ingropat de viu pana la gat si apoi corpul lui a disparut pur si simplu) in anul 102 sau 103 d.Hr. “De fapt, exista si acum cantece populare (romanesti n.n.) care vorbesc despre o intalnire intre imparatul Traian si Sfantul Andrei”, concluzioneaza cercetatorul.

Cele patru calatorii ale Sfantului Apostol Andrei

Conform cercetarilor intreprinse de George Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi realizat patru calatorii misionare impresionante, desfasurate intr-un teritoriu vast intins pe trei continente: Asia, Europa si Africa. Iata, in sinteza, posibilul traseu strabatut de neobositul propovaduitor:
Prima calatorie: Gaza -  Lidda, in Palestina- Antiohia – Ancara-Edessa – Urfa (Turcia, in anul 36 d.Hr.) – Bythinia – Capadocia –Galatia – Pontul grecesc – Armenia – Caucaz – Ierusalim; A doua calatorie: Ierusalim –Antiohia –Cipru (cu vaporul) –Ephes (unde s-a intalnit cu Apostolul Ioan) –Antiohia –Niceea –Pont –Georgia –Parthia (Persia) –prin Kurdistan –Cynocefaloi (azi Balachistan, la granita cu dintre Pakistan si Iran – Sogdiana (azi Samarkand si Bokhara in Uzbekistan – prin Pakistan si Afganistan, pe Drumul Matasii) –Massagetae (China)- Altai – Marea Caspica -Kurdistan – Ierusalim; A treia calatorie: Ierusalim (anul 49, imediat dupa primul sinod apostolic) – probabil Egipt – Etiopia- Marile Lacuri (granita din Tanzania, Uganda, Rwana si Congo) – Zimbabwe – Etiopia- Meroe (in sudul Nilului) –Ierusalim; Aceasta misiune a fost una speciala, pentru ca ea a vizat, in primul rand, salvarea Sfantului Matei, capturat de triburi antropofage din zona actualei Zimbabwe. A patra calatorie: Ierusalim (dupa Adormirea Maicii Domnului) –Pont –Georgia –Caucaz – Marea Azov –Donetk (Crimeea) –Kiev- scitii din Ucraina- posibil Novgorod – Lacul Ladoga (Valaam) – posibil Solovki – posibil Marea Baltica – Scotia – posibil Marea Baltica – prin Polonia si Slovacia –Dacia –Sevastopol – Sinopae –Patras; Se observa ca Pontul grecesc a fost vizat in mod special de Andrei. Adica acele orase porturi de la Marea Neagra infiintate de greci. In acest context, se poate afirma ca apostolul ar fi putut ajunge in Scythia Minor inca din prima sa calatorie, unde ar fi putut lua contact si cu populatia autohtona, adica cu stramosii nostri daci. In decursul anilor, a revenit cel putin de trei ori in zona, de unde, in ultima calatorie, a pornit spre locul martiriului: Patras.

Apostolii au strabatut pamantul in lung si-n lat

George Alexandrou este un bine-cunoscut reporter international, de origine greaca, scriitor si comentator politic, absolvent al Universitatii din Grecia, un fost hippiot si calator pasionat, luptator pentru ecologie. A fost directorul unui ziar istoric din Grecia, director de emisiuni de stiri al unui post de radio din Cipru, a coordonat apoi un program saptamanal de stiri la Radio “Vocea Greciei”, pentru grecii din diaspora, calugarii greci ortodocsi din Siberia, imigranti din Pakistan etc. Este casatorit cu Olga, o ucraineanca de origine rusa, si are doi copii.

Este autorul cartii “El a ridicat crucea pe ghiata”, un volum de 1.000 de pagini dedicat calatoriilor Sfantului Andrei, care exploreaza sursele, traditiile, rutele si culturile apostolului, volum pe care il defineste ca fiind “un goblen cultural”. Ideea cartii s-a nascut la Manastirea Noul Valaamo din Finlanda, unde se retrasese sa scrie o carte despre kalash, descendentii lui Alexandru cel Mare de la granita de nord-vest a Pakistanului. Acolo s-a gandit insa ca ar fi mai bine sa scrie o carte despre sfintii karelieni ortodocsi. De la calugari a aflat insa ca Apostolul Andrei a fost in Karelia. Odata ajuns in Grecia, editorul sau i-a sugerat sa scrie despre acest apostol. Asa a ajuns sa cunoasca legende, traditii, obiceiuri, texte etc. despre Andrei, din peste 50 de limbi si dialecte si a incercat sa vada daca diferitele traditii ale calatoriilor acestuia se potrivesc geografic si temporal, daca sunt macar posibile. Acestea toate au fost coroborate cu comentarii scrise despre vizita apostolului intr-o zona, ajungand sa descopere ca spre exemplu, “traditia kazahstana se potrivea din punct de vedere geografic si temporal cu cea sogdiana din Uzbekistan, aceasta era in concordanta cu cea partiana, iar aceasta se potrivea cu traditia siriana. Era ca un tren, un vagon dupa altul, pana cand am ajuns sa-mi lipseasca doar 20 de ani”, declara acesta intr-un interviu realizat de jurnalul ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America. Acesti 20 de ani au fost completati de traditiile si dovezile romanesti. “Cel mai incredibil lucru a fost acela ca, potrivit vechilor traditii romanesti, anii pe care i-a petrecut acolo reprezinta exact perioada care imi lipsea”, spune acesta. In documentarea sa, foloseste traditii scrise din secolele II si III d.Hr. si este convins ca la acea vreme apostolii au putut strabate teritorii vaste, dovada fiind calatoriile din antichitate cunoscute sau hartile lui Ptolemeu, spre exemplu. Autorul monumentalului volum sustine cu argumente ca marginile pamantului pana unde le poruncise Iisus ucenicilor sa propovaduiasca Evanghelia Lui erau foarte exact cunoscute de lumea greco-romana. Astfel, pentru greci si romani, lumea se termina in abis, la antipozi, dupa Capul Prasum din Zimbabwe. “Faptul ca apostolii au reusit acest lucru intr-o oarecare masura este pus in lumina de istoricul Tertullian, care a scris in 170 d.Hr: “Avem diaconi, avem preoti si avem biserici, pana la sfarsitul pamantului.” Apoi descrie locurile: Sarmatia, Africa Subsahariana, Insulele Britanice si Scitia. Teritoriul sarmatienilor, de exemplu, se intindea de la Marea Caspica la lacul Baikal si de la Mongolia pana la Siberia”, mai spune cercetatorul grec.

Indreinul kalashilor din Pakistan si Indreanul romanilor

Pentru realizarea monumentalei sale carti, George Alexandrou a utilizat traditii orale si texte referitoare la Apostolul Andrei din greaca veche, greaca moderna, pontiana si calabriana, georgiana, abhaziana, slavona, sarba, rusa, ucraineana, romana, kalasha, baganda, kurda, etiopiana amharica, copta, araba, siriana aramaica, turca, turcik din centrul Asiei, iraniana, bulgara, engleza veche, engleza, germana, italiana, latina, albaneza, finlandeza, kareliana, armeana si foarte multe dialecte. A fost impresionat sa descopere la oamenii care vorbesc kalasha, din Pakistan, prezenta unui mesager al lui Dumnezeu cu numele de Indrein, si sa constate ca, in romana veche, Sfantul Apostol Andrei era numit Indrean.

O piesa aparte, care parea a nu completa uriasul puzzle

In timp ce traditiile separate din Bulgaria, Romania, Etiopia, ale vechilor aramaici, sirieni, copti, cele din Grecia si cele ale bisericilor care apartin de Roma, referitoare la Apostolul Andrei, se potrivesc toate, Declaratia de la Arbroath-Declaratia Scotiana de Independenta fata de Anglia, din 1320, care spunea ca scotienii au invatat credinta crestina de la Apostolul Andrei insusi, parea a nu se integra in uriasul puzzle. Dupa lungi cautari, Alexandrou a descoperit ca exista in antichitate o ruta care lega Scotia de alte locuri in care se stia ca fusese Andrei. El a identificat astfel un grup de laponi, numiti “oamenii foca”, vanatori de balene, care locuiau pe coasta baltica, unde se stia ca a poposit si apostolul. Acesti laponi au facut in antichitate comert pe mare, din Scandinavia pana la Hebrides, Orkney, Insulele Shetland si nordul Scotiei, unde exista un loc numit St. Andrew’s, care pastreaza si astazi relicve crestine de secole. In secolul I, Roma capturase sudul Britaniei, iar scotienii si pictii din nord, presati de inchiderea comertului in sud, au inceput sa foloseasca aceasta ruta celto-lapona veche, urmata probabil si de apostol. Asa s-ar putea explica mentionarea categorica a prezentei lui in Scotia in documentul amintit.

Apostolul nostru era umil si avea simtul umorului

Din traditiile studiate de George Alexandrou, s-a conturat imaginea si caracterul omului Andrei. Asadar, apostolul care i-a crestinat pe strabunii nostri era un om simplu, umil, dar ciudat. Traditiile din Kurdistan, Valaamo, Etiopia si Persia il descriu la fel. Avea obiceiul  de a fixa pietre mari sau cruci de fier pretutindeni. Cara un baston imens cu cruce. Era foarte modest si nu umbla cu prea multi discipoli dupa el. Nu predica multimilor, ca Petru sau Pavel. Aduna putina companie, precum un staret de manastire. Era in schimb un om cu simtul umorului. In acest sens, unele surse spun ca, atunci cand a vazut pentru prima oara saunele slavilor, la Novgorod, ar fi trimis scrisori prietenilor spunandu-le: ”Acesti slavi sunt niste oameni asa ciudati: se autotortureaza cu crengi de mesteacan”. Radea cand se gandea la acest lucru. A calatorit alaturi de crescatorii de reni din Laponia, cu hunii, a vorbit cu filozofii greci, comerciantii slavi, cunostea birocrati chinezi, a vizitat triburi primitive din nordul Pakistanului si pe berberii din desertul Sahara. A calatorit pe jos, cu barci si canoe, pe cai, pe camile, reni sau elefanti. Fiind foarte modest, nu a iesit in evidenta alaturi de triada Petru, Iacov si Ioan, desi a fost “cel dintai chemat”. Credea ca fiecare persoana pe care o intalneste este insusi Hristos. Traditia copta spune ca a fost persecutat la antropofagi. De altfel, el a mai fost persecutat in Kurdistan, la Sinopae in Pont, la Tesalonic, in Chalandritsa, langa Patras. Din apocrifa “Faptele lui Andrei” reiese ca era un tip inalt, putin aplecat de spate, cu spancene stufoase, care se intalneau deasupra unui nas mare. Avea parul ondulat si o barba carunta, care se separa in doua spre capat. Avea ochii, probabil, albastri.

De ce iconografia il reda intotdeauna batran pe Andrei

In traditia iconografica, Sfantul Apostol Andrei este redat la fel de batran ca si fratele sau Petru, desi, potrivit Scripturilor, Sfantul Andrei era mai tanar decat Petru. Chiar si Leonardo Da Vinci, in celebra pictura “Cina cea de taina”, l-a infatisat tot in varsta, dupa modelul icoanelor vechi existente la vremea lui. In Sinai, la Manastirea Sfanta Ecaterina, unde exista unele dintre cele mai vechi icoane crestine, Sfantul Andrei este pictat tot batran. Acest lucru se explica prin faptul ca in iconografie este redat chipul persoanei asa cum a fost vazut ultima oara. Numai Sfantul Ioan nu este pictat ca un om batran, deoarece a fost binecuvantat de Dumnezeu sa “salasluiasca pana cand voi veni”. Toti ceilalti apostoli sunt mereu portretizati la varsta mortii, intocmai ca si Domnul.”

Dumitru Manolache

(Sursa: http://www.gardianul.ro)

Popasuri de suflet: Manastirea Durau (ep. 10)

25/11/2009 at 20:04 | In popasuri de suflet | 1 Comment

Manastirea Durau este situata in statiunea balneo-climaterica Durau, in estul muntilor Ceahlau, la o distanta de 5 kilometri fata de cascada Duruitoarea, de la care, dupa traditie, si-ar fi luat numele. Prin asezarea ei atat de izolata si prin pozitia naturala pe care o ocupa in Moldova, manastirea Durau a fost multa vreme cea mai ravnita asezare isihasta de sub Ceahlau.

Biserica actuala s-a ridicat in locul unui vechi schit de maici, existent aici inca de la inceputul veacului al XVII-lea. In anul 1802 aceasta asezare monahala a fost transformata, la sugestia si cu ajutorul Mitropolitului  Veniamin Costachi al Moldovei, in schit de calugari.

Un Pomelnic de la Durau mentioneaza la anul 1822 ca schitul de la poalele Ceahlaului se afla sub ascultarea “manastirii cea de piatra” din vale”.

In 1830 egumenia Schitului Hangu este arendata protosinghelului Gavril pe timp de 10 ani iar una dintre clauzele contractuale prevedea si construirea unei noi biserici la Durau.

Constructia bisericii actuale, cu hramul Buna Vestire, a inceput in anul 1830, pe cheltuiala unor negustori instariti din targul Piatra si se incheie in 1835, dupa cum putem citi pe inscriptia din pridvor:

“Biserica Buna Vestire a Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, zidita in zilele preainaltatului Domn Mihail Grigore Sturdza Voievod, cu bagoslovirea Preasfintitului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul domnilor ce i-au nastavit  Duhul Sfant, prin osardia cuviosiei sale parintelui Ghervasie si a negutatorilor dumnealor frati Gheorghe si Ioan Prosie si Vasile Iliovici – 1835.”

In cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea si la inceputul veacului urmator s-au construit in jurul bisericii mai multe case calugaresti, marea majoritate a acestora fiind demolate, dupa 1970, cu prilejul construirii Statiunii climaterice Durau.

Ridicarea schitului la rang de manastire se datoreaza lui Gheorghe Panu – cunoscut om politic, jurist si gazetar – cu un important ajutor financiar primit din partea statului in vremea ministrului Spiru Haret, precum si repararea bisericii mari, zidirea clopotnitei, a bisericutei din cimitir si a caselor de oaspeti, in vremea staretului Teofan.

In anul1959, manastirea este desfiintata si devine biserica de mir. Dupa anul 1989 se reinfiinteaza ca schit pentru calugari, iar din martie 1991 devine manastire pentru maici, fiind adusa o obste de 20 de maici de la Manastirea Varatec.  

Biserica este zidita din piatra si caramida si din punct de vedere arhitectonic imbina unele elemente traditional-moldovenesti cu altele mai noi, imprumutate chiar de la constructii monumentale laice.

Planul bisericii este cel obisnuit, in forma de cruce, cu doua abside laterale usor pronuntate si o a treia la altar, in prelungirea carora se afla corpul navei divizat in naos, pronaos si pridvor.

Catapeteasma este sculptata in lemn de tei aurit si pictata la Constantinopol in anul 1835. Naosul, cu absidele largi si profunde, se delimiteaza de pronaos prin doi stalpi laterali cuprinsi in ziduri, ei sustinand arcada, care la randul ei sustine bolta. Este luminat de o fereastra la sud si alta la nord, ca si pronaosul.

Pridvorul de zid, inchis si pictat, este luminat de doua ferestre asezate la vest. Din pridvor se intra in pronaos printr-o usa masiva din lemn, intarita metalic in interior. Exista si un al doilea pridvor (adaugat mai tarziu), din lemn, inchis cu geamuri, avand intrarea prin nord.

Biserica are trei turle oarbe, in forma octogonala, cate una pe altar, pronaos si pridvorul de zid. Fatadele sunt compartimentate in panouri cu ajutorul pilastrilor ce sustin un antablament cu un profil zimtat sub streasina.

Fatada dinspre apus este tratata in stil neoclasic: un fronton cu sase firide de dimensiuni variabile se sprijina pe coloane angajate, grupate cate doua. Sus, in firidele frontonului s-au zugravit – probabil dupa 1835 – icoane al fresco, iar zona centrala a fatadei este acoperita de o superba usa sculptata in lemn de stejar, care constituie o adevarata podoaba a edificiului.

Pridvorul bisericii a fost pictat in 1835 de pictori amatori. Pronaosul, naosul si altarul au ramas nepictate pana in 1935, cand, prin stradania doctorului Paul Gotcu si cu sprijinul credinciosilor, interiorul va fi impodobit cu pictura in ceara, executata de studenti si absolventi ai Academiei de Arte Frumoase din Iasi – printre ei si Corneliu Baba – calauziti de dascalul lor, Nicolae Tonitza.

Sub indrumarea maestrului, pictorii umanizeaza foarte mult personajele, conferindu-le si cate ceva din specificul popular romanesc. In dreapta este ilustrata Nasterea Mantuitorului, in care se observa la Pruncul Iisus ochii de copil specifici picturii lui Tonitza.

In partea stanga este pictat Ceahlaul, Athosul romanesc. Pastorii sunt infatisati in costumele populare ale taranilor moldoveni. Pe bolta se afla pictat Hristos Pantocrator – Dreptul Judecator – inconjurat de cei patru evanghelisti: Matei, Marcu, Luca si Ioan.

De remarcat este unicitatea vestmantului cu falduri bogate si faptul ca sistemul de lucru mentine prospetimea culorilor. Dupa terminarea picturii, in anul 1937, biserica s-a sfintit la data de 14 septembrie.

Turnul-clopotnita, situat la 40 de metri nord de altar, este o constructie masiva din zid, de plan patrat, cu trei nivele. La primul etaj se afla paraclisul, unde s-a organizat o expozitie permanenta de arta religioasa, printre exponatele careia se afla si o frumoasa catapeteasma de biserica din secolul al XVIII-lea, lucrata in stil popular, cu usoare influente bizantine.

Bolta clopotnitei este pictata in fresca la 1988 de Arhimandritul Varahiil Muraru. Clopotnita veche, la vest de manastire, este din lemn, datand din secolul al XVIII-lea. Casa Veniamin Costachi si biserica sunt in prezent monumente istorice.

La nord de biserica se afla doua cladiri din lemn si zid utilizate drept chilii, staretie, trapeza, bucatarie, camari de alimente etc.

In anul 1992, in incinta manastirii Durau, s-a inceput constructia Centrului Cultural Spiritual Sfantul Daniil Sihastru, ctitorie a Mitropolitului Moldovei si Bucovinei, Daniil. Lucrarile au fost incheiate in anul 1996. In cladire este construit un paraclis, pictat in anul 1995, de Arhimandritul Vartolomeu Florea, de la manastirea Sihastria Neamt.

Slujba de sfintire a Centrului Cultural Spiritual a avut loc la 30 octombrie 1995, in prezenta mai multor intai statatori ai bisericiloe ortodoxe surori, in frunte cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului.

Mentinam ca Manastirea Durau a infiintat doua schituri: Schitul Sfanta Teodora de la Sihla, din comuna Ceahlau, avand obste de maici, si Schitul  Cuvioasa Parascheva, din comuna Borca, judetul Neamt.

Frumoasa pozitie a schitului singuratic de la poalele muntelui Ceahlau a atras si adapostit numeroase personalitati ale vietii politice, literare si cultural-artistice ca: Mitropolitul Veniamin Costache, Emil Garleanu, N. Gane,  Alexandru Vlahuta, Barbu Delavrancea, Caragiale, Aurel Baesu, Mihail Sadoveanu, care au gasit aici in multe vacante linistea sufleteasca.

(Sursa: www.crestinortodox.ro)

P7100318

P7100316

P7100317

P7100314

P7100313

P7100312

P7100319

(foto personale)

Alte imagini, din pliantul manastirii:

Pr. Gabriel

Patriarhul Pavle al Serbiei a fost inmormantat (imagini si video)

19/11/2009 at 21:27 | In stiri | Leave a Comment

Surse: http://www.spc.rs; www.youtube.com

Vesnica lui pomenire!

Pr. Gabriel

Sfanta Otilia – ocrotitoarea celor ce nu vad

16/11/2009 at 20:21 | In file de pateric, spiritualitate, viata duhovniceasca | Leave a Comment

287503180_b7dc979587

Sfanta Otilia-octrotitoarea celor orbi si a celor suferinzi (13 decembrie)

Sfanta Otilia este protectoarea provinciei Alsacia din Franta. Sfanta s-a nascut la sfarsitul secolului VII in Obernheim, pe timpul lui Childerico II, din parinti foarte bogati: nobilul francez Adalrico din Alsacia si sotia sa Bereswinda. Inca de la nastere acestia au descoperit ca fata este oarba, lucru care l-a infuriat cumplit pe nobil, considerand lucrul acesta un blestem si o jignire adusa familiei sale si atunci a luat o hotarare: fata sa fie omorata.

Atat de hotarat si plin de ura era nobilul ca, doar dupa indelungi rugaminti ale sotiei sale s-a lasat induplecat s-o crute  pe fata, dar cu doua conditii: s-o duca departe de el si sa nu i se cunoasca identitatea si familia din care provine.

Insa Bereswinda il asculta pe sotul ei doar pe jumatate, adica a dus fata la o servitoare pe care a trimis-o la Manstirea din Baumeles Dames, aproape de Besancon, insa mama fetei ii divulga identitatea ei si a Otiliei acelei servitoare. In aceasta manastire traieste si primeste educatie pana la varsta de 12 ani fara sa fie botezata, nu se stie din care cauza.

Episcopul din Raisbona – Erhardo a avut o viziune in care i s-a spus sa mearga la manstirea din Baumeles unde va intalni o fata oarba din nastere pe care trebuie sa o boteze si sa-i dea numele de Otilia, iar ea isi va recapata vederea. Episcopul s-a dus sa se consulte cu Hidulfo din Moyenmoutier si impreuna au mers la Baumeles unde au intlnit-o pe fata si au botezat-o cu numele Otilia. Si dupa ce au miruit-o pe cap si la ochi, pe loc si-a recapatat vederea.

Otilia a ramas in manastire ca sa-I slujeasca lui Dumnezeu, dar minunea care i se intamplase a starnit invidia unor monahii, care incep sa-i faca viata imposibila. Atunci sfanta, auzind ca are un frate, Hugo, ii scrie acestuia si il roaga sa o scoata de acolo. Intre timp si tatal ei afla de miracolul care i se intamplase fetei lui, insa in loc sa se bucure, acesta se infurie si mai tare, iar ura fata de Otilia creste si ii interzice lui Hugo sa o aduca. Insa baiatul nu il asculta pe tatal sau si trimite dupa ea ca sa o ia acasa.

Intr-o zi, pe cand era Hugo impreuna cu tatal sau, au vazut ca venea un alai de oameni in frunte cu Otilia. Vazand aceasta, Adalrico lua carja sa si il lovi pe Hugo cu ea in cap, iar baiatul muri pe loc.

Acest lucru il impresiona pe nobil, iar remuscarile ii schimba pe loc sentimentele fata de Otilia si pe cat de mult o ura pana atunci, pe atat de mult incepu s-o iubeasca.

Otilia, dupa acest eveniment, s-a stabilit la Obernheim cu cateva prietene si s-au dedicate actelor de milostenie sau de caritate pentru saraci.

Dupa un timp, tatal sau a stabilit casatoria ei cu un print german. Auzind aceasta Otilia fugi, iar cand cei trimisi de tatal ei erau pe punctual de a o prinde, s-a deschis o crapatura in roca in Schossberg, aprape de Friburgo si acolo s-a ascuns Sfanta.

Pentru a se intoarce, tatal sau ii promite ca ii va da Castelul Hohenburg pe care aceasta il transforma in manastire, fiind si prima stareta a acestei manastiri.

Locul acesta fiind foarte sus pe munte, intr-un loc foarte abrupt, unde nu puteau ajunge pelerinii, hotaraste sa mai intemeieze o manastire – llamado Niedermunster intr-un loc mai accesibil vizitatorilor langa care construieste si un loc pentru cazare.

Dupa ce a condus manastirea timp de multi ani, facand minuni si avand viziuni, Sfanta Otilia a murit la 13 decembrie in jurul anului 720.

Profetiile Sfintei Otilia spuse acum mai bine de 1300 de ani au fost de o precizie uimitoare. Cel mai cunoscut exemplu este prezicerea celui de-al Doilea Razboi Mondial cu lux de amanunte, perioada lui Hitler, luptele aeriene si cadera Berlinului.

Asculta fratele meu! Am vazut teroarea padurilor si a muntilor. Frica va ajunge in sate. Va veni timpul in care Germania va fi numita tara cea mai razboinica de pe pamant. Va veni epoca in care se va ivi de pe pamantul sau razboiul teribil care va dezlantui un razboi mondial.

Douazeci de tari se vor lupta in acest razboi. Invingatorul va face parte dintre cei care sunt la malul Dunarii. Razboiul care se va ivi va fi cel mai infricosator pe care oamenii il vor vedea. Armele vor scuipa foc si castile soldatilor vor avea varf si vor arunca fulgere, in timp ce mainele lor vor apuca torte. Vor obtine victorii pe pamant, pe mare si pe cer. Tarile vor fi ingrozite si isi vor spune: “De unde vine aceasta grozavie?.

Florile vor fi rosii de sange si acesti monstri marini vor speria fundul oceanelor. Siroaie de sange uman va curge in jurul muntilor.

Inca se pastreaza la manastire o fantana cu apa pe care Sfanta a facut-o sa apara prin rugaciunile sale cand manastirea a ramas fara nimic de baut. Cu aceasta apa isi spala  ochii multi oameni care au probleme cu ochii si obtin vindecari miraculoase.

Toti imparatii germani incepand cu Carol cel Mare ( anul 800) i-au adus omagii acestei sfinte. Insusi Papa Leon IX si Regele Richard I Inima-de-Leu al Angliei au fost in pelerinaj la mormantul Sfintei.

Sfanta Otilia este sarbatorita in fiecare an de catre Biserica Romano-Catolica la data de 13 decembrie. In anul 2006, Eminenta Sa Dr. Joseph Doré, arhiepiscop de Strasbourg, a multumit IPS Mitropolit Daniel pentru invitatia de a vizita Mitropolia Moldovei si Bucovinei, si i-a oferit particele din moastele Sfintei Otilia, acestea urmand a fi asezate langa moastele Sf.intei Cuvioase Parascheva, in Catedrala de la Iasi.

Rugaciuni adresate Sfantei Otilia:

I.

O, Dumnezeule, care in bunatatea Ta ne-ai dat-o pe Sfanta Fecioara Mucenita Otilia, ocrotitoare a celor ce nu vad si a celor in suferinte.

Sfanta Otilia, noi iti cerem cu insistenta si smerenie sa ne ocrotesti prin mijlocirea ta, de intunericul ignorantei si al pacatului si sa ne vindeci de nevederea ochilor  si de alte boli ale trupului.

Prin El, care este Lumina si Viata lumii, Iisus Hristos, Fiul Tau, Stapanul nostru.

II.

Sfanta Otilia, roaga-L pe Dumnezeu sa ne deschida ochii sufletului nostru pentru a vedea vesnicia care ne asteapta si, cu rugaciunile noastre, ajutorul celor saraci si sfintele slujbe sa dobandim, ca si tine, odihna pentru cei adormiti.

Alte reprezentari ale Sfintei Otilia:

Copy of s.odilia

346879015_c5cae7c224

Copy of odilia

Copy of odilia 1

Ruelisheim_-_Vitrail_Ste_Odile_Patronne_de_l_Alsace

Copy of sainte odile

patronne

sainte_odiledwsd

(Surse: http://www.paulinas.org.br; www.crosier.org; www.mont-sainte odile.com; http://commons.wikimedia.org)

(Traducere, adaptare, selectie texte din limbile spaniola, franceza si engleza, precum si prezentare,

Psa. Otilia-Gabriela Militaru)

a-heartdivider-flowers

Trisaghion de la Muntele Athos

13/11/2009 at 19:36 | In muzica bizantina, muzica buna | Leave a Comment

sftrei

(imagine preluata de pe www.altadora2003.ro)

Pr. Gabriel

a-heartdivider-flowers

Popasuri de suflet: Manastirea Dragomirna (ep. 9)

11/11/2009 at 20:02 | In popasuri de suflet | Leave a Comment

11-11-2009 10;34;32 PM

Aşezată între blândele coline ale Bucovinei, la 12 km spre miazănoapte faţă de fosta reşedinţă a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi a mitropoliţilor Moldovei, mănăstirea Dragomirna se înalţă ca un arbore în timp, între ziduri de cetate. Zidită parcă pentru a înfrunta înălţimile, în cautare de mai multă lumină în apropierea codrilor, umbrită de o perdea de brazi şi oglindită maiestuos în apa lacului din apropiere, acest lăcaş de închinare, prin vechimea sa, prin originalitatea stilului, prin eleganţa şi soliditatea formei, prin pitoresc, trezeşte admiraţia fiecărui vizitator, astfel că în faţa ei evlaviosul închinător este tot atât de impresionat ca şi istoricul şi omul de artă.

Dincolo de frumuseţea peisajului, de neobişnuitul locului, ceea ce produce o impresie de neuitat, este eleganţa ciudată a monumentului, cu rigori geometrice de mare rafinament, cu o siluetă unică prin proporţiile şi unitatea volumului, dintre toate celelalte monumente moldoveneşti medievale. Probabil tocmai această unicitate a monumentului a atras încă de timpuriu atenţia specialiştilor, care după epocă şi împrejurări au enunţat judecăţi de valoare diferite, dar marcând întotdeauna profunda lui originalitate. Nicolae Iorga vorbea despre frumuseţea fără pereche a Dragomirnei, despre măreţia ei şi despre impresia totală pe care o face asupra privitorilor. Ansamblul de la Dragomirna, construit la graniţa dintre două veacuri, se situează la două etape ale stilului moldovenesc. Complexul de artă medievală mănăstirea Dragomirna, este compus din biserica mică sau a schitului, biserica mare, zidurile de apărare, vechea clădire a egumeniei, cele cinci turnuri, chiliile şi paraclisul.

(http://www.dragomirna.ro/)

P7110464

P7110467

P7110468

P7110469

P7110470

P7110471

P7110472

P7110474

P7110475

P7110476

P7110478

P7110480

(foto personale)

Pr. Gabriel

a-heartdivider-flowers

Muzica greceasca pentru cei ce poarta numele Sfintilor Arhangheli (selectii)

07/11/2009 at 20:53 | In muzica buna | Leave a Comment

Pr. Gabriel

a-heartdivider-flowers

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.