“Chipul nemuritor al lui Dumnezeu”

Motto :

« Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui ! »

Oricat de multe suferinte si dureri induram in viata, oricate probleme si necazuri incercam zi de zi, indiferent de momentele in care ne simtim singuri si la limita, intotdeauna trebuie sa ne amintim ca exista CINEVA care este intotdeauna alaturi de noi, care sufera si plange impreuna cu noi, care ne iubeste cu o iubire nemarginita, desi El este adesea cel mai mare neinteles. Dumnezeul nostru, « Dumnezeul cel Viu » (Ieremia 10, 10) si « singurul Dumnezeu Adevarat » este un Dumnezeu Atotiubitor in care trebuie sa ne punem intotdeauna nadejdea.

Daca stim sa-L ascultam si sa simtim, Dumnezeu ne face sa intelegem ca El este alaturi de noi si ne ajuta sa trecem peste orice necaz, dar cu conditia sa fim rabdatori in asteptarea ajutorului si a celor fagaduite noua. Dumnezeu ne-a creat din iubire, si prin nadejde, El vrea sa ne aratam iubirea fata de El, dar si prin asteptare, sperand cu rabdare ajutorul sau cele fagaduite de El.. Noi trebuie sa fim convinsi ca Domnul isi va indeplini promisiunile facute fata de noi, dar trebuie sa mai stim ca acestea se vor adeveri si implini doar cand va voi si va crede El de cuviinta. Mai corect spus, atunci cand va fi cel mai potrivit moment pentru noi, iar acel moment il cunoaste numai Dumnezeu.

Nadejdea in Dumnezeu este dorul arzator si asteptarea cu incredere a implinirii tuturor celor fagaduite de Dumnezeu tuturor acelora care cred in voia Sa. Omul stie ca « nemincinos este Dumnezeu » si se vor implini toate cele fagaduite lui pentru ca de-a lungul veacurilor Domnul a implinit toate fagaduintele facute oamenilor. Doar increderea adevarata in implinirea fagaduintelor si mai ales in Fagaduitorul cel drept ne pot duce spre calea vesniciei.

Insa nadejdea in Dumnezeu isi trage obarsia din credinta statornica in El, asa cum copacul odrasleste din radacina. Credinta adevereste bunatatile fagaduite si putinta de a le avea ; nadejdea insa ne face sa le dorim si sa le asteptam. Credem deci ca « Cel care a poruncit sa nu mintim, cu mult mai mult El nu va minti », de aceea Sfantul Apostol Pavel spune : « Sa tinem marturisirea nadejdii nesmintita ; pentru ca credincios este Cel ce a fagaduit » (Evei 10, 23).

Daca astazi lumea, creata de Dumnezeu « buna foarte » (Facere 1, 31), a devenit o lume a pacatului, a patimilor si a intunericului, si daca ea pare ca nu vrea sa se intorca la « starea cea dintai » ci se adanceste in faradelegi si pacate infricosatoare, s-ar parea ca avem multe motive sa cadem in deznadejde, in dezamagire si in resemnare. Poate…., numai ca ni se porunceste, prin Sfantul Siluan Athonitul « sa tinem mintea in iad si sa NU deznadajduim ». Greu cuvantul acesta…..

Cum sa tii mintea in iadul acesta in care traim si ne afundam din ce in ce mai mult ? Nimeni nu vrea si nimanui nu-i face placere sa traiasca in tensiune, agitatie, violenta, imoralitate, ura, rautate si in multe alte faradelegi! Cum sa ne tinem mintea in iad, cand noi detestam iadul si dorim raiul ? Tare greu cuvantul acesta…..dar SINGURA SOLUTIE ! De ce ? Pentru ca mintea se smereste si asta este « iadul ei », cel putin la inceput. Mintea noastra pacatoasa si sufletele noastre pline de rautate se smeresc, se lupta cu raul din ele, se lupta impotriva a ceea ce au devenit. Si, prin asta, se curata de intinaciune, se albesc, se lumineaza, se transforma, se transfigureaza.

Aceasta lupta este infricosatoare, este o lupta pe viata si pe moarte, si fara ajutorul si harul lui Dumnezeu omul nu poate castiga, nu se poate invinge pe sine insusi, mai bine spus nu poate invinge raul din el, raul agonisit prin pacate multe. Insa, aceasta este adevarata lupta a omului, lupta cu pacatul. Iar Dumnezeu porunceste : «  Nu deznadajdui ! » . Tine mintea acolo in propriul tau iad, lupta, asuda, plangi, smereste-te, roaga-te si mai ales nu deznadajdui cand e mai greu ! Nu deznadajdui nici in necazuri, spune Domnul, nici in suferinte, nici in boala, nici in prigoniri, nici cand aproapele incearca sa-ti limiteze libertatea, sa te controleze, nici cand esti amenintat cu moartea, nici cand raul se revarsa asupra ta cu toata puterea. Nu deznadajdui NICIODATA ! De ce ? Pentru ca Eu sunt cu tine !!! INTOTDEAUNA sunt cu tine si cu voi toti « pana la sfarsitul veacurilor » (Matei 28, 20).

Paradoxal sau nu, prin iadul de aici putem dobandi raiul de « dincolo ». Asta daca vom sti sa fructificam sansa aceasta de a lupta, daca vom vrea sa luptam. Lupta aceasta in duh, cu propriile pacate, cu raul din noi, este lupta adevarata a crestinului si singura care il duce in Imparatia lui Dumnezeu.

Din nefericire, putini mai vor sa lupte in duh si in adevar, putini mai vor sa se jertfeasca pe altarul smereniei, al credintei si nadejdii totale in Dumnezeu. Foarte multi prefera comoditatea de a cauta solutiile in afara lor, in afara sufletului lor si chiar in afara lui Dumnezeu din sufletul lor. Insa Dumnezeu spune clar : lupta chiar si in iad, lupta si nu deznadajdui, nu fugi, nu cauta scaparea, nu te increde in tine si in fortele tale, nu te amagi ca poti rezolva tu totul, nici chiar nu te increde in tine ca poti rezolva macar ceva, ci tine mintea in iad, lupta si nu deznadajdui. Restul, ceea ce e mai important, vine de la Mine. Eu sunt cu tine. Mereu !

Deci, sa nu ne temem de nimic din ce este sau va veni, sa incepem lupta din noi, cu noi, adica cu pacatul din noi. Sa o incepem pana nu este prea tarziu. Si sa nu ne temem decat ca fara Dumnezeu putem pierde lupta aceasta, ca fara nedejde in El nu avem nici o sansa. Sa ne temem de faptul ca daca vom incepe alte lupte inselatoare si nu cea care conteaza cu adevarat si singura mantuitoare, vom pierde si pe acelea si pe aceasta, vom pierde totul…

Din experienta observam ca de multe ori nadejdea si grija coexista in sufletul omului. Insa stim si faptul ca nadejdea in Dumnezeu este cu atat mai prezenta in suflet cu cat grija este mai absenta. Din nefericire se intampla adesea tocmai invers : cu cat grija este mai mare cu atat nadejdea scade in intensitate.

De la grija nu este decat un pas si ajungi la frica, ea, frica nu face altceva decat sa te arunce in bratele deznadejdii. Iar ca sa scapi de aceasta frica nu trebuie sa ai nimic altceva decat  nadejde si dragoste. Frica este acea stare care te duce la o mai mare suferinta cu cat ii acorzi mai multa importanta. Ea iti creeaza framantari interioare care vor da nastere unor suferinte cu atat mai mari cu cat teama este mai mare. Iar crestinului nu-i este ingaduita decat o singura frica : « frica de Dumnezeu care este inceputul intelepciunii » (Proverbe 1, 7).

Sa nu uitam ca suferinta este o incercare facuta de Dumnezeu asupra credintei, nadejdii si dragostei noastre, pregatind astfel inima noastra pentru ceea ce are inca sa ne ofere.

De multe ori necazurile aparute in vietile noastre la o prima privire sunt de nedepasit, imposibil de rezolvat si greu de indurat, dar oricine s-a lovit de un necaz la un moment dat, stie ca lupta cu acesta l-a facut mult mai puternic, nu neaparat pentru ca l-a calit in a depasi si alte obstacole viitoare, ci pentru ca l-a facut mai puternic leagandu-l mai strans pe om de Dumnezeu. O suferinta, un necaz, o nenorocire n-ar trebui sa ne duca la o mare deznadejde ci, dimpotriva, ar trebui sa dezvolte o nadejde mai puternica si de nestramutat. Nadejdea, speranta, rabdarea si gandul bun au dus tot timpul pe om in legatura mai puternica si mai profunda cu Dumnezeu.

Se stie ca cel ce are nadejde in Dumnezeu ramane neclintit in fata oamenilor, rabdator si linistit in stramtorari si in necazuri, si mai cu seama in fata mortii. Nadejdea crestina indeamna cu putere spre fapte bune si spre virtuti. « Nadejdea noastra este tot atat de neindoielnica, zice Fericitul Augustin, ca si o intamplare petrecuta in trecut. » Ea a intarit pe Sfintii Mucenici in luptele cu prigonitorii lor pagani, pentru ca « nadejdea usureaza necazurile din aceasta lume ».

Cel care deznadajduieste pierzandu-si increderea in bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu poarta cu el pacatul care-l duce departe de mantuire. Crestinul adevarat insa, nu deznadajduieste. El stie ca indurarea lui Dumnezeu este nesfarsita si ajutorul lui dumnezeiesc este cu atat mai aproape cu cat primejdia este mai navalnica.

Mijlocul cel mai potrivit pentru intarirea si improspatarea nadejdii este rugaciunea staruitoare (Iacov 5, 13). Rugaciunea staruitoare este « securea deznadejdii » (Sfantul Ioan Scararul) si este solia nadejdii, trimisa sa mijloceasca la Dumnezeu fericirea vesnica – tinta cea mai de pe urma a nadejdii. Si, dupa cum « credinta fara fapte bune este moarta » (Iacov 2, 26), asa si nadejdea fara rugaciune este amortita.

Omul care doreste si tinde spre unirea deplina cu Dumnzezeu va intalni intotdeauna credinta, nadejdea si dragostea alaturi una de cealalta : prin credinta sufletul vede cu ochii mintii frumusetile duhovnicesti, nadejdea inaripeaza si tine in veghe neincetata spre dobandirea acestora, iar dragostea desavarseste.

In incheiere, va invitam sa lecturam si sa meditam la cuvintele Sfintei Scripturi:

Versete scripturistice despre nadejdea crestina:

Iov 8, 13 “Tot aşa se întâmplă cu toţi aceia care uită pe Dumnezeu şi aşa se veştejeşte nădejdea celui nelegiuit.”

Iov 14, 7 ‘Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el creşte din nou şi vlăstarii nu-i vor lipsi.”

Psalmul 4, 8 “Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.”

Psalmul 13, 5-6 “Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor.  Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi râs de nădejdea lui, zicând: cine va da din Sion mântuire lui Israel?”

Psalmul 15, 9-10 “Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.  Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.”

Psalmul 21, 9 “Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.”

Psalmul 24, 2 “Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei.”

Psalmul 39, 4-5 “Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru;  vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul.”

Psalmul 41, 16-17 “Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.”

Psalmul 55, 4 “În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?”

Psalmul 55, 11-13 “În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?  În mine sunt, Dumnezeule,  făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale, că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.”

Psalmul 60, 2-4 “De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat. Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale.”

Psalmul 61, 7-8 “În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.”

Psalmul 64, 6 “Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor de pe mare departe;”

Psalmul 70, 6 “Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.”

Psalmul 72, 27 “Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.”

Psalmul 90, 9-16 “Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.”

Psalmul 141, 5 “Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: “Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”.”

Psalmul 142, 8 “Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. ”

Psalmul 145, 5 “Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui.”

Psalmul 146, 11 “Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui. ”

Proverbe 11, 7 “Spre pedeapsă că Faraon poruncise să ucidă pe copii, Tu ai dat celor ce-şi pierduseră nădejdea apă din belşug;”

Isaia 31, 1-2 “Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor şi se bizuie pe caii lor şi îşi pun nădejdea în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu-şi aţintesc privirea către Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul. Dar El este înţelept, El face să vină nenorocirea şi nu Îşi ia înapoi cuvintele. El Se ridică împotriva casei celor fără de lege şi împotriva ajutorului celor care săvârşesc nedreptatea.”

Isaia 59, 4 “Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea şi cu cinste nici un judecător nu hotărăşte; ci toţi îşi pun nădejdea în lucruri deşarte şi în vorbe fără rost: zămislesc silnicia şi nasc păcatul.”

Ieremia 14, 7-9 “Deşi fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu, Doamne, fă milă cu noi pentru numele Tău! Mare este abaterea noastră şi am păcătuit înaintea Ta. Nădejdea lui Israel şi Izbăvitorul lui la vreme de strâmtorare, pentru ce eşti ca un străin în ţara aceasta şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte? Pentru ce eşti Tu ca un om fără vlagă şi ca un războinic care nu poate ajuta? Totuşi Tu, Doamne, eşti în mijlocul nostru şi numele Tău este chemat asupra noastră: Nu ne lăsa!”

Ieremia 17, 5 “Aşa zice Domnul: “Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.”

Ieremia 17, 7 “Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul.”

Ieremia 17, 13 “Tu, Doamne, eşti nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc se vor ruşina, că Tu ai zis: “Cei ce se depărtează de Mine vor fi scrişi pe pulbere, pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul apei celei vii”.”

Fapte 2, 26-27 “De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune. “

Romani 5, 1-5 “Deci fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am avut şi apropiere, prin credinţă, la harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, si răbdarea încercare, şi încercarea nădejde iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. “

Romani 8, 23-25 “Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare.”

Romani 12, 12 “Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.”

Romani 15, 4 “Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde.”

Romani 15, 13 “Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt.”

1 Corinteni 13, 13 “Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”

2 Corinteni 3, 11-12 “Căci dacă ce este trecător s-a săvârşit prin slavă, cu atât mai mult ce e netrecător va fi în  slavă. Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală.”

Efeseni 1, 18 “Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi.”

Efeseni 2, 11-14 “De aceea, aduceţi-vă aminte că, odinioară, voi, păgânii cu trupul, numiţi netăiere-împrejur de către cei numiţi tăiere-împrejur, făcută de mână în trup, eraţi, în vremea aceea, în afară de Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu, în lume. Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos, căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii.”

Efeseni 4, 4-6 “Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; este un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.”

Coloseni 1, 23 “Dacă, într-adevăr, rămâneţi întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer şi al cărei slujitor m-am făcut eu, Pavel.”

1 Tesaloniceni 4, 13 “Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde.”

1 Tesaloniceni 5, 8 “Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire;”

2 Tesaloniceni 2, 16-17 “Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat, prin har, veşnică mângâiere şi bună nădejde, să mângâie inimile voastre şi să vă întărească, la tot lucrul şi cuvântul bun.”

1 Timotei 1, 1 “Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a lui Iisus Hristos, nădejdea noastră.”

1 Timotei 4, 10 “Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.”

1 Timotei 5, 5 “Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua.”

1 Timotei 6, 17 “Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră.”

Tit 2, 13 “Şi să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Iisus.”

Tit 3, 7 “Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice.”

Evrei 6, 18-19 “Ca prin două fapte nestrămutate – făgăduinţa şi jurământul – în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ţinem nădejdea pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă.”

1 Petru 1, 3 “Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie.”

1 Petru 3, 15 “Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră.”

1 Ioan 3, 3 “Şi oricine şi-a pus în El nădejdea, acesta se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este.”

Pr. Gabriel