Despre “Campania anti-Dumnezeu”

17/01/2009 at 13:03 | In provocari cotidiene | 2 Comments

inp9013

“Zis-a cel nebun in inima sa: Nu este Dumnezeu.”

(Ps. 13,1)

Foarte multi oameni vor sa-L vada pe Dumnezeu. Intocmai precum admiram un exponat in vitrina, il analizam, il testam si apoi ne dam verdictul, tot asa pentru unii, mari “ganditori” si slujitori ai ratiunii umane contemporane, Dumnezeu trebuie sa “se prezinte” public,  intr-o expozitie permanenta si cu acces universal, pentru ca oamenii sa-i faca onoarea de a crede ca exista cu adevarat . Desi Dumnezeu “s-a aratat in trup” si a fost vazut de oameni, a vorbit cu ei, le-a alinat suferintele, s-a jertfit si a murit pentru ei, a inviat si s-a aratat din nou multor oameni, s-a inaltat la cer in prezenta oamenilor, tot nu e de ajuns. Omul de azi trebuie sa-L vada el,  altfel… Mi-e teama ca doar dintr-o curiozitate vicleana si nu din dorinta de a-L cunoaste si a-L iubi pe Dumnezeu. 

In jurul nostru auzim de multe ori foarte puerila afirmatie: “L-a vazut cineva pe Dumnezeu? Poate sa mi-L arate cineva? Eu ca sa cred ca Dumnezeu exista, trebuie sa-L vad; altfel am sunt sigur ca nu exista”. La inceput eram tentat sa cred ca astfel de “cerinte” le au copiii mici care experimenteaza universul ce-i inconjoara mai ales prin simtul vazului si oamenii lipsiti de carte, neinvatati. Dar, constat cu surprindere ca marii rationalisti ai epocii noastre ne propovaduiesc inexistenta lui Dumnezeu.  

Aflam din ziarul Cotidianul din data de 16 ianuarie 2009 cum “Campania anti-Dumnezeu ajunge si in Italia”. Spicuim din acest articol :

 “Uniunea Ateilor şi Agnosticilor Raţionalişti din Italia (UAAR) a anunţat la începutul săptămânii o campanie cu sloganul “Vestea proastă este că Dumnezeu nu există. Vestea bună este că nu avem nevoie de el”, pe care vor să-l lipească pe autobuzele de transport în comun din Geneva de la 4 februarie încolo, informează AFP.

Sursa de inspiraţie pentru această campanie vine din Marea Britanie. La începutul lunii, 800 de autobuze din Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor au fost tapetate cu afişele campaniei “Probabil că Dumnezeu nu există”, în valoare de aproape 160.000 de euro, în timp ce staţiile de metrou londoneze au fost împânzite cu citate din Albert Einstein sau Katherine Hepburn.

Acţiunea a fost organizată de Asociaţia Umanistă din Marea Britanie şi susţinută de marele om de ştiinţă Richard Dawkins, care a donat 6.000 de euro cauzei, potrivit BBC.

Iniţiativa din Marea Britanie a fost anunţată încă din octombrie şi, o lună mai târziu, Asociaţia Umanistă Americană lipea deja afişe cu mesajul: “De ce să crezi într-o divinitate? Mai bine fii bun”. Tot pe model britanic s-au încins şi Asociaţia Ateilor şi Liber Cugetătorilor din Madrid şi cea a ateilor din Catalonia, care au pregătit luna aceasta afişe cu acelaşi slogan pentru autobuzele din Barcelona.

Cele doua organizatii au anuntat ca vor ajunge si in Madrid, pe 26 ianuarie, Valencia, Bilbao, Zaragoza si Sevilla fiind urmatoarele pe lista, arata Catholic News Service.

În timp ce ateii britanici sărbătoreau apariţia sloganurilor, colegii lor de crez australieni au fost îngrădiţi în iniţiativa de a lansa o campanie similară. Cea mai mare companie de publicitate outdoor din ţară, APN Outdoor, a respins fără să motiveze propunera de 16.000 de dolari a Fundaţiei Ateiste din Australia de a începe o acţiune naţională cu sloganuri ateiste, informează “Sydney Morning Herald”.

Printre acestea se numara indemnurile “Dormiti in diminetile de duminica” si “Sarbatoriti ratiunea“. ” Intentia noastra a fost sa demonstram publicului ca exista alternativa la religie, una rationala, rezonabila si demna de luat in calcul”, a explicat presedintele Fundatiei Ateiste, David Nicholls.”

Sursa:http://cotidianul.ro/campania_anti_dumnezeu_ajunge_si_in_italia-70370.html

Mai intai, observam in treacat lipsa de logica din primul slogan, unde mai intai Dumnezeu nu exista, apoi exista dar nu avem noi, sau mai bine zis ei, nevoie de El. Constatam deci, ca Dumnezeu nu exista, zic ei. Asadar, sa ne bazam pe ratiune. Dar care este ratiunea acestor oameni? Sau unde este ratiunea lor? Ei vor sa-L afle pe Dumnezeu prin ratiune. Foarte bine. Tot ceea ce ne inconjoara vadeste pe Creator. Rationalitatea lumii il conduce pe om, prin ratiune, la Ratiunea suprema, absoluta, la Dumnezeu. Nu, nu, zic  ei, nu e de ajuns.  E prea usor. Si,  ignorand evidenta lumii si a rationalitatii din ea, se coboara la “ratiuni” mult mai putin rationale. Ei vor sa-L vada pe Dumnezeu ca sa se convinga de existent Lui! Nu pot sau nu vor sa inteleaga ca infinitul nu poate fi masurat si ca spiritualul nu poate fi analizat material.  Ei nu pot pricepe ca nu in asta consta  credinta, a vedea si a crede, ci tocmai invers, in a nu vedea si a crede. Pentru ca in plan spiritual nu se mai lucreaza cu a vedea fizic, ci cu a vedea duhovniceste, cu a simti pe Dumnezeu, nu cu a-L vedea.  Asa cum eu nu pot masura sentimentele in metri, nu pot patrunde spiritualul cu ochii trupesti.

Mai grav este ca, desi Dumnezeu ar putea la o adica sa existe chiar si pentru ei, totusi ”nu avem nevoie de El”! Dar de cine avem nevoie? De Satana? Doamne-fereste! Dar cum sa ne fereasca cand “probabil ca nu exista”? Si atunci cu cine raman dansii?

Si mai grav este ca se propaga ideea ticaloasa ca Dumnezeu este rau: “De ce să crezi într-o divinitate? Mai bine fii bun”, spun “prietenii ratiunii”, pacatoase desigur. Adica, daca crezi in Dumnezeu, esti rau. Mai bine fii bun si nu mai crede in Dumnezeu. Prin urmare, credinta in Dumnezeu te face rau. Probabil de aici si ideea ca “n-avem nevoie de El”, pentru ca e rau, ne interzice “sa dormim duminica dimineata” de exemplu, sau sa fim homosexuali ori sa ne drogam.

Aici este ratacirea cea mare, sa spui binelui rau si raului bine, sau normalului anormal si anormalului normal. Acesta este pacat impotriva Duhului Sfant! Sfantul Paisie Aghioritul spune in acest sens: ” Cea mai mare hula impotriva Duhului Sfant este ca pacatul sa se considere progres, iar morala sa se numeasca inapoiere.“

Adevarul, insa, este si mai profund. Acesti oameni care au pretentia ca gandesc rational si chiar propovaduiesc ratiunea si o pun ca fundament al demersului lor, dovedesc, in mod paradoxal, o crasa lipsa de rationalitate. Pacatul, patimile, intuneca ratiunea si judecata sanatoasa a omului. El nu mai poate vedea in lumina, ci doar umbla in intunericul necunostintei, acolo unde, de fapt, nu stie pe unde umbla si incotro merge. Atunci cand mandria, egoismul, lacomia, ura, invidia incep sa te stapaneasca, incepi sa nu te mai vezi decat pe tine si uneori nici chiar pe tine. Si atunci, nu il mai poti vedea pe Dumnezeu.

Dovada existentei lui Dumnezeu nu ti-o poate da nici o minune, nici o imagine a Lui care ti-ar aparea aievea  sau manifestarea senzationala a lui Dumnezeu in fata ta ca si cum ai asista la un spectacol public. Dovada existentei lui Dumnezeu nu ti-o poate da nimeni! Niciodata! Dovada o gasesti in tine insuti! Daca omul nu este in stare sa gaseasca dovada existentei lui Dumnezeu in sine insusi, in sufletul sau, atunci nimeni nu o poate face.  Si chiar daca ar face-o cineva sau chiar Dumnezeu Insusi, tot nu ai fi in stare “sa vezi” si sa crezi. Si daca pacatele, patimile, faradelegile savarsite, te impiedica sa mai vezi duhovniceste inlauntrul tau, in  tine, atunci, intr-adevar, Dumnezeu nu exista. Nu exista pentru tine.  Dumnezeu nu trebuie vazut, ci simtit! Nu a-L vedea este important, ci a-L simti, a-L experimenta, a-L trai pe Dumnezeu, a fi cu El si El cu tine.  Iar daca nu il simti sau nu vrei sa-L traiesti in tine insuti, atunci nici nu-L vei vedea si nici nu-L vei cunoaste vreodata in sufletul tau. Foarte frumos il dojeneste Mantuitorul pe Sfantul Apostol Toma cand ii spune “Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” ( In. XX, 27-29 ). Aici este intelepciunea si izvorul credintei: ca noi nu L-am vazut fizic si credem in El, il simtim, il cunoastem si il iubim.  

Desigur ca fiecare are dreptul la propria opinie, fiecare este liber sa se autodetermine, sa urmeze drumul pe care il doreste. Nu ii desconsideram pe acesti semeni ai nostri, ii respectam si ne rugam pentru luminarea mintii si sufletelor lor in nadejdea ca Dumnezeu se va face cunoscut candva si in inimile lor. Mai ales ca, in ciuda faptului ca “Dumnezeu nu exista”, ei recunosc totusi ca asta este o “veste proasta”! Deci, exista speranta…. 

Probabil pentru acesti oameni se potrivesc de minune cuvintele lui Paul Evdokimov :  „ A fi azi inteligent inseamna sa intelegi orice si sa nu crezi nimic.” 

Dar eu  cred ca ar trebui ca toti, si ei si noi, impreuna sa intelegem, si apoi sa si credem, ca bucuria si tragedia noastra consta in faptul ca “Vestea cea buna  este ca Dumnezeu exista cu adevarat, iar vestea cea proasta este ca avem atata nevoie de El si nu ne mai dam seama de asta!”      

Pr. G. M.

a-heartdivider-flowers5

2 Comentarii »

RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI

  1. `Daca omul nu este in stare sa gaseasca dovada existentei lui Dumnezeu in sine insusi, in sufletul sau, atunci nimeni nu o poate face. `
    Sunt perfect de accord cu aceste cuvinte. Sunt trist să constat cât de crunt îşi contestă familia umană Tatăl.
    În mod obişnuit, şoferii nu pot să vadă traficul într-o curbă lipsită de vizibilitate. Dar, cu ajutorul unei oglinzi aşezate în curbă, ei pot vedea maşinile care vin din faţă şi, astfel, pot evita accidentele. În mod asemănător, oamenii “raţionali” nu pot să vadă un Creator invizibil. Există vreo modalitate prin care putem şti dacă El există?
    Apostolul Pavel a menţionat cum putem percepe ceea ce nu putem vedea. Iată ce a scris el: „Însuşirile nevăzute ale Lui [Dumnezeu], puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se văd lămurit, de la creerea lumii, fiind înţelese de minte, prin lucrurile făcute de El, aşa că nu se pot dezvinovăţi“. — Romani 1:20.
    Ar trebui să se gândească puţin la acest lucru. Observă o inteligenţă reflectată în lucrurile din jur pe care omul nu le poate crea? Îi ajută aceste lucruri să vadă cu „ochii înţelegerii“ că există cineva mai mare decât omul? Să examinăm câteva exemple. — Efeseni 1:18
    Nu cred că aceşti oameni hiper-raţionali nu au fost vreodată uimiţi de splendoarea unui cer înstelat într-o noapte fără lună şi nu s-au întrebat cum a ajuns în existenţă această minunaţie . „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui“, a exclamat psalmistul. „Când privesc cerurile, lucrarea degetelor Tale, luna şi stelele pe care le-ai aşezat Tu, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gândeşti la el şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?»“, a meditat acest bărbat. — Psalmii 8:3, 4; 19:1.
    Este firesc să fim uimiţi de lucrurile din creaţie, care sunt prea minunate ca să poată fi copiate de oameni. Un vers dintr-o bine cunoscută poezie sună astfel: „Un copac, doar Dumnezeu să facă ştie“. Însă mult mai uimitoare este crearea unui bebeluş, care vine pe lume fără nici o îndrumare creativă din partea părinţilor. Când un spermatozoid de la tată se uneşte cu un ovul de la mamă, în ADN-ul celulei nou-formate se elaborează rapid planurile necesare pentru formarea unui copil. Se spune că, în cazul în care instrucţiunile conţinute de ADN „ar fi aşternute în scris, s-ar umple o mie de cărţi de 600 de pagini“.
    Acesta nu e decât începutul. Celula iniţială se divide formându-se două celule, apoi patru, apoi opt şi aşa mai departe. După aproximativ 270 de zile se naşte un bebeluş alcătuit din miliarde de celule vii, de peste 200 de tipuri. Şi gândiţi-vă că celula iniţială deţinea informaţiile necesare pentru a realiza toate aceste tipuri diverse de celule şi pentru a le produce exact la momentul potrivit! Nu ne simţim îndemnaţi să-l lăudăm pe Creator? Remarcaţi laudele adresate de psalmist, care a scris: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoşător şi admirabil“. — Psalmul 139:13–16.
    Cei care au studiat aceste „miracole“ sunt cuprinşi de admiraţie şi respect. Dr. James H. Hutton, fost preşedinte al Societăţilor Medicale din Chicago şi din statul Illinois, a declarat că era uimit de „capacitatea magică [a celulei] de a transmite celulelor descendente informaţiile care s-au avut în vedere a fi reproduse. Este într-adevăr minunat că cercetătorii noştri au putut să cunoască aceste lucruri. În mod sigur însă, o Inteligenţă Divină trebuie să fi fost cea care a planificat aceste fenomene“.
    Dr. Hutton a spus în continuare: „În specialitatea mea secundară, şi anume endocrinologia, studiul funcţiilor endocrine şi al tulburărilor legate de aceste glande îmi întăreşte convingerea că o Putere Divină trebuie să fi fost cea care a realizat această complexitate uimitoare şi funcţiile acestor structuri vitale“. El a concluzionat: „Contemplând aceste minuni mi se pare că am motive incontestabile să cred că o putere omnipotentă şi omniscientă a proiectat acest univers, l-a pus în mişcare şi îl supraveghează“.

    Mulţi oameni de ştiinţă îşi declară fără reţinere convingerea că există un Creator. Deşi unii au o idee vagă despre Dumnezeu, ei sunt totuşi de acord că dovezile indică spre existenţa unui Proiectant inteligent. Remarcaţi următoarele comentarii:
    „Ca om de ştiinţă, când privesc lumea din jur şi observ mecanismele inginereşti de o complexitate atât de uluitoare, nu pot decât să trag concluzia că această ordine extraordinară are la bază un proiect inteligent.“ — ANDREW MCINTOSH, MATEMATICIAN .
    „Complexitatea naturii arată în mod clar că există un Creator. Odată ce înţelegi toate aceste sisteme fizice şi biologice, vezi incredibila lor complexitate.“ — JOHN KRAMER, BIOCHIMIST
    „Ordinea din lumea vie e cât se poate de clară. Ea a fost stabilită de o Forţă superioară, căreia eu personal îi spun Dumnezeu. În această privinţă, credinţa concordă cu adevărul ştiinţific. Fără a-l contrazice, ea îl completează, fiind astfel mai simplu să înţelegem Universul.“ — JEAN DORST, BIOLOG
    „Nu-mi pot imagina Universul şi omul fără un început inteligent, fără o sursă de «căldură» spirituală ce depăşeşte limitele materiei şi ale legilor ce-o guvernează.“ — ANDREI DMITRIEVICI SAKHAROV, SPECIALIST ÎN FIZICĂ NUCLEARĂ
    „Fiecare animal e conceput în aşa fel încât să se potrivească propriului său habitat şi mă simt obligat să atribui unui Creator toată complexitatea acestui proiect, şi nicidecum forţelor oarbe ale evoluţiei.“ — BOB HOSKEN, BIOCHIMIST

    Gerald Schroeder, fost profesor de fizică nucleară, a scris: „Biblia prezintă în 31 de versete, adică în câteva sute de cuvinte, evenimente care au avut loc pe parcursul a peste 16 miliarde de ani. Sunt evenimente despre care oamenii de ştiinţă au scris milioane de cuvinte. Tot ce e legat de apariţia vieţii animale este explicat în Biblie în opt propoziţii. E extraordinar să vezi cât de scurtă e relatarea biblică şi cum se potrivesc afirmaţiile şi ordinea desfăşurării în timp a evenimentelor prezentate în Geneza, capitolul 1, cu descoperirile ştiinţei moderne; e într-adevăr uimitor dacă stai să te gândeşti că toată explicaţia biblică din Geneza a fost consemnată cu secole, chiar cu milenii în urmă şi deci nu se poate spune că a fost influenţată de descoperirile ştiinţei moderne. De fapt, ştiinţa modernă e cea care a ajuns să corespundă relatării biblice referitoare la geneza noastră“. — THE SCIENCE OF GOD — THE CONVERGENCE OF SCIENTIFIC AND BIBLICAL WISDOM.

    Comentariu�Comentarii de unomsimplu — 19/01/2009 #

  2. Ispita omului postmodern stă, în primul rând, în riscul de a se limita la orizontal, la ceea ce poate fi văzut, auzit şi mirosit.
    A ne justifica în faţa unora, cum sunt ateii, agnosticii, că Dumnezeu există, reprezintă pentru creştini o mare capcană.
    Nu poţi demonstra unuia că tu ai văzut Lumina dumnezeiască când el nu are Lumina în el.
    Trăim vremea cernerii, o vreme a neputinţei de a ne vedea pe noi de ceilalţi.
    Contrele în discurs, cum sunt cele la modă în occident şi preluate cu mult sârg de noii noştri “intelectuali”, nu se pot plia pe tradiţia Ortodoxiei.
    În Occident această paradigmă merge pentru că şi de o parte şi alta a baricadei e acelaşi lucru, orizontalul blazant şi ineficace.
    Ortodoxia poate răspune acestor provocări nu prin acelaşi limbaj al demonstraţiei, ci prin acel “Vino şi vezi!”.
    Vederea este ceea ce aduce Ortodoxia şi nu silogismul, demonstraţia.
    Dacă se poate observa, la nivelul manifestării online a comunităţii ortodoxe, acelaşi păcat, dorinţa de a arăta că “a mea e mai mare”, adică tot la nivel orizontal, nepenetrant, neschimbător în străfunduri.
    La nivelul manifestării ortodoxul trebuie să vină cu altceva.
    Dar oare ortodoxul de astăzi îşi mai înţelege Biserica şi Tradiţia?
    Îşi mai înţelege ortodoxul de azi rădăcinile?

    Comentariu�Comentarii de starceanub — 02/02/2009 #


Lăsați un comentariu

XHTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.